MÍNIM¹ minimuri s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri shi de servicii strict necesare intretzinerii vietzii unei persoane sau a unei familii la un anumit grad de dezvoltare a societatzii. Din minimum prin apropiere de minim².

minim¹ sn [At: REBREANU R. I 251 / Pl: (rar) ~uri / E: minimum pad minim] 1 (Rar) Minimum (2). 2 (Is) ~ de trai Cantitate de bunuri strict necesare intretzinerii vietzii unei persoane sau a unei familii.

MÍNIM¹ minimuri s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri shi de servicii strict necesare intretzinerii vietzii unei persoane sau a unei familii la un anumit grad de dezvoltare a societatzii. Din minimum prin apropiere de minim².^[1]

MÍNIM¹ minimuri s. n. (SHi in forma minimum) Limita inferioara in ceea ce priveshte cantitatea intensitatea valoarea etc. sub care nu se poate cobori sau nu este necesar sa se coboare. Nu shtiu ce sa fac sa nu ma mai ingrash... Am redus la minimum mincarea C. PETRESCU C. V. 207. [Caragiale] era dramaturg nascut. In «Momente» e un minimum de expunere. Incolo totul e dialogat. IBRAILEANU S. 60. ◊ Minim de trai = suma de bani salariu venit foarte mic care deabia acopera cheltuielile absolut indispensabile pentru trai. ♦ Valoarea cea mai mica care o poate lua sau care e permis sa o ia o marime variabila. Varianta: mínimum s. n.

MÍNIM s.n. Limita inferioara in ceea ce priveshte cantitatea calitatea etc. [Pl. uri var. minimum s.n. / < fr. lat. minimum].

MÍNIM A I. adj. cel mai mic (k dimensiuni durata intensitate valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mica intrun interval a unei variabile sau functzii. ◊ centru de joasa presiune atmosferica. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 shi 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime lat. minimus)

MÍNIM² ~uri n. Valoare inferioara a unei marimi variabile; limita inferioara; minimum. /Din minimum^[1]

*mínim a adj. (lat. minimus superlativu d. parvus mic. V. minor). Foarte mic cel maĭ mic: o suma minima cantitatea minima e de un litru pe ora. S. n. pl. e. Cel maĭ jos grad cea maĭ mica intensitate extensiune saŭ cantitate considerata k limita: minimu ĭutzeliĭ pedepseĭ pretzuluĭ. K adv. se intrebuintzeaza latinu minimum [n. d. minimus] cel putzin: o temperatura de minimum 8 grade deasupra luĭ zero o pedeapsa de minimum zece anĭ. Se zice shi k s. n. fara pl. un maximum de pedeapsa. SHi minimal (germ. minimal). V. maxim.

MÍNIMUM s. n. v. minim¹.

mínim² s. n. pl. mínimuri

mínim s. n. pl. mínimuri

minim (subst.)

minim minimul a.

MÍNIM s. v. minimum.

MINIM s. minimum.