opțiuni
  • info

13 definiții pentru mijlocire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci și rezultatul ei; intervenție, mediere, mediație. ◊ Loc. prep. Prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul... – V. mijloci.

MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci și rezultatul ei; intervenție, mediere, mediație. ◊ Loc. prep. Prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul... – V. mijloci.

mijlocire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 7/4 / V: (înv) mizi~, mișl~ / Pl: ~ri / E: mijloci] 1 (Înv) Mediere (1). 2 (Îlpp) Prin ~a Prin intermediul... 3 (Îvr) Parte din mijloc (1) a unei suprafețe sau a unui spațiu. 4 (Reg, îs) ~ de loc Jumătate a drumului de parcurs Si: (reg) miază cale. 5 (Înv) Mijloc (71). 6-7 (Înv) Mijloace (80-81).

MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de a mijloci; intervenție, intermediu; demers. N-am nevoie de mijlocirea d-tale pentru a afla ce doresc oamenii mei! REBREANU, R. I 296. Se rugară de dînsa ca să intre ea la împăratul, cu mijlocire de iertare. ISPIRESCU, E. 120. Prin mijlocirea fetei el află multe. POPESCU, B. III 81.

mijlocire f. intervențiune.

mezloci v vz mijloci

mișlocire sf vz mijlocire

mizlocire sf vz mijlocire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mijlocíre s. f., g.-d. art. mijlocírii; pl. mijlocíri

mijlocíre s. f., g.-d. art. mijlocírii; pl. mijlocíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIJLOCÍRE s. 1. intermediere. (~ unei tranzactii.) 2. intermediu, mediație, mediere. (~ lui era necesară.) 3. v. cale.

MIJLOCÍRE s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.

MIJLOCIRE s. 1. intermediu, mediație, mediere. (~ lui era necesară.) 2. cale, filieră, intermediu. (Prin ~ cui a ajuns la voi?)

mijlocire s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM.

Intrare: mijlocire
mijlocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocire
  • mijlocirea
plural
  • mijlociri
  • mijlocirile
genitiv-dativ singular
  • mijlociri
  • mijlocirii
plural
  • mijlociri
  • mijlocirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mijlocire, mijlocirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a mijloci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: demers intermediu intervenție mediație mediere
    • format_quote N-am nevoie de mijlocirea d-tale pentru a afla ce doresc oamenii mei! REBREANU, R. I 296. DLRLC
    • format_quote Se rugară de dînsa ca să intre ea la împăratul, cu mijlocire de iertare. ISPIRESCU, E. 120. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul... DEX '09 DEX '98
      • format_quote Prin mijlocirea fetei el află multe. POPESCU, B. III 81. DLRLC
etimologie:
  • vezi mijloci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.