8 definiții pentru mierliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă; mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță.
MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă; mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mierliță1 sf [At: MARIAN, O. I, 291 / Pl: ~țe / E: mierlă + -iță] 1-20 (Rar; șhp) Mierlică (1-20).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mierliță2 sf vz mierță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă. S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure! IOSIF, P. 47. Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, Făr’ mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108. Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt. TEODORESCU, P. P. 345.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mierlíță s. f., g.-d. art. mierlíței; pl. mierlíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mierlíță s. f., g.-d. art. mierlíței; pl. mierlíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIERLÍȚĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, mierluță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIERLIȚĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, mierluță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mierliță, mierlițesubstantiv feminin
- sinonime: mierlicea mierlică mierlișoară mierlușcă mierluță
- S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure! IOSIF, P. 47. DLRLC
- Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, Făr’ mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108. DLRLC
- Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt. TEODORESCU, P. P. 345. DLRLC
-
etimologie:
- Mierlă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09