MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. (Pop.) Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

mielușauă sf vz mielușel

mielușică sf [At: MAT. FOLK. 3 / Pl: ~ici / E: mielușea css] 1-4 (Șhp) Mielușea (1-4). 5-6 (Bis) Mielușea (7-8).

MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

MIELUȘÉL, -EÁ, mielușei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui miel. Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65. Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67. De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208. (În comparații) A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113.

mĭelușél, -eá s., pl. eĭ, ele. Mĭel saŭ mĭa mică.

mielușeá/mielușícă s. f., art. mielușeáua/mielușíca, g.-d. art. mielușélei; pl. mielușéle, art. mielușélele

mielușeá/mielușícă s. f., art. mielușeáua/mielușíca, g.-d. art. mielușélei; pl. mielușéle

!mielușică s. f., g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele

mielușícă v. mielușeá

MIELUȘEÁ s. v. mioară.

MIELUȘEA s. (ZOOL.) mia, mioară, (pop.) mieluță.

MIELUȘÉL s. v. mieluț.

MIELUȘEL s. (ZOOL.) mielușor, mieluț, (rar) mieluș.