9 definiții pentru micuț (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; mititel, micșor. 2. S. n. (Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. – Mic + suf. -uț.
micuț, ~ă [At: CALENDARIU (1814), 80/10 / Pl: ~i, ~e / E: mic + -uț] 1-36 a (Șhp) Micșor (1-36). 37 smf (Îlav) De ~(ă) De copil(ă) Si: de mic, de micșor, (pop) de micuțel. 38 sma (Reg, euf) Drac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; mititel, micșor. 2. S. n. (Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. – Mic + suf. -uț.[1]
- În original: [MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj., s. m.], dar mai apoi [2. S. n.]. Coroborând cu forma din DEX ’09, probabil sensul (2) are genul neutru. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj. Diminutiv al lui mic2. 1. (În opoziție cu mare) v. mic^(1). Trandafirii erau singuri, nici purtați de mîini micuțe, nici înfipți la cingătoare. GALACTION, O. I 58. Părul ei cel blond și împletit în cozi cădea pe spate... gura micuță ca o vișină coaptă. EMINESCU, N. 71. 2. (Despre ființe, în opoziție cu înalt) v. mic1. Nici micuță, nici năltuță, Numai bună de drăguță. ALECSANDRI, P. I 91. Dragă mi-i mîndra micuță Că la cîmp e hărnicuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431. 3. (În opoziție cu vîrstnic) v. mic2 (5). Drăguțul nu-i nici drăguț, Ci-i un copilaș micuț. HODOȘ, P. P. 181. Cînd creșteam ca ș-un brăduț, M-ai lăsat, maică, micuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) De micuț = din cea mai fragedă vîrstă. 4. (Despre zi, noapte, în opoziție cu lung) v. mic2 (4). Pîn-aveam și eu drăguță, îmi părea noaptea micuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
micúț, -ă adj. (dim. d. mic). Fam. Cam mic (maĭ ales vorbind de copiĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
micúț adj. m., pl. micúți; f. micúță, pl. micúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
micúț adj. m., pl. micúți; f. sg. micúță, pl. micúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MICÚȚ adj. 1. mititel, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un obiect ~.) 2. scurticel, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MICUȚ adj. 1. mititel, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un obiect ~.) 2. scurticel, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
micuț, micuțăadjectiv
-
- Trandafirii erau singuri, nici purtați de mîini micuțe, nici înfipți la cingătoare. GALACTION, O. I 58. DLRLC
- Părul ei cel blond și împletit în cozi cădea pe spate... gura micuță ca o vișină coaptă. EMINESCU, N. 71. DLRLC
- Nici micuță, nici năltuță, Numai bună de drăguță. ALECSANDRI, P. I 91. DLRLC
- Dragă mi-i mîndra micuță Că la cîmp e hărnicuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431. DLRLC
- Drăguțul nu-i nici drăguț, Ci-i un copilaș micuț. HODOȘ, P. P. 181. DLRLC
- Cînd creșteam ca ș-un brăduț, M-ai lăsat, maică, micuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. DLRLC
- Pîn-aveam și eu drăguță, îmi părea noaptea micuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. DLRLC
- De micuț = din cea mai fragedă vârstă. DLRLC
-
etimologie:
- Mic + sufix -uț. DEX '98 DEX '09