METEORÍT meteoritzi s. m. Fragment desprins dintrun corp cosmic (care strabate atmosfera shi cade pe suprafatza Pamantului). [Pr.: teo] Din fr. météorite.

meteorit sm [At: CANTUNIARI L. M. / P: ~teo~ / Pl: ~itzi / E: fr météorite] Bucata desprinsa dintrun corp cosmic care strabate atmosfera shi cade pe suprafatza Pamantului Si: (inv) meteor (3) meteorolit Vz aerolit.

METEORÍT meteoritzi s. m. Bucata desprinsa dintrun corp cosmic (care strabate atmosfera shi cade la suprafatza Pamantului). [Pr.: teo] Din fr. météorite.

METEORÍT meteoritzi s. m. Corp de natura minerala care provenind din spatziile interplanetare strabate atmosfera shi cade izolat sau in grupuri pe suprafatza pamintului; bolid.

METEORÍT s.m. Corp care cade pe pamant provenind din spatziul interplanetar; bolid. [< fr. météorite].

METEORÍT s. m. corp mineral sau metalic care cade pe pamant din spatziul cosmic. (< fr. météorite)

METEORÍT ~tzi m. Bucata dintrun corp cosmic care traversand atmosfera cade pe suprafatza Pamantului; aerolit. [Sil. teo] /<fr. météorite

meteorít (teo) s. m. pl. meteorítzi

meteorít s. m. (sil. teo) pl. meteorítzi

METEORÍT s. (ASTRON.) (inv. shi pop.) piatra (inv.) meteorolit.

METEORIT s. (ASTRON.) (inv. shi pop.) piatra (inv.) meteorolit.

METEORÍT (< fr. {i}) s. m. Fragment de corp ceresc provenit din spatziul cosmic care poate strabate atmosfera Pamantului ajungand pana la sol (ex. aerolitzii tectilele etc.). In functzie de compozitzia lor chimica exista sideritzi sau m. metalici (contzinand in principal fier shi nichel) siderolitzi cu compozitzie mixta (metalicopietroasa) shi aerolitzi sau m. litoizi avand in compozitzie numai silicatzi. Impactul acestora cu solul produce (uneori) explozii cratere cutremure shi incendii (ex. m. tungus). Se apreciaza k anual cad pe Pamant c. 20.000 t de m. In apropiere de Grootfontein (Namibia) au fost gasite in 1920 ramashitzele celui mai mare m. din lume (Hoba West) avand greutatea de c. 60 t.