bolíd sm [At: CULIANU, C. 368 / Pl: ~izi, ~e / E: fr bolide] 1 Meteorit de dimensiuni mari, care cade pe Pământ. 2 (Fig) Obiect, vehicul etc. care se deplasează în mare viteză.

BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit care cade pe pămînt. V. aerolit. Între lanurile de grîu pare că dogorește un bolid venit din îndepărtatele spații interstelare. BOGZA, C. O. 224. Tramvaiul cel din urmă... a trecut, Prin negura compactă lucind ca un bolid. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 112. ◊ (Metaforic) Bolizi fulgerători, Prevestitoare comete, Vom trece [noi, poeții tineri] pe zările Timpului. BENIUC, V. 32. ◊ Fig. S-a scos încă o locomotivă... Se dau semnale... și bolidul abia se mișcă. SAHIA, N. 29.

BOLÍD, bolizi, s. m. (Adesea fig.) Meteorit care cade pe pământ; fenomenul luminos al unei stele căzătoare foarte strălucitoare. – Fr. bolide (lat. lit. bolis, -idis).

BOLÍD s.m. Meteorit care se aprinde când trece prin atmosferă. ♦ (Fig.) Obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză. [< fr. bolide, cf. gr. bolis – obiect azvârlit].

BOLÍD s. m. 1. meteorit de dimensiuni mari care se aprinde când trece prin atmosferă. 2. (fig.) obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză. (< fr. bolide)

BOLÍD ~zi m. 1) Meteorit care cade pe Pământ cu viteză mare, aprinzându-se. * Ca un ~ a) foarte repede; b) brusc; pe neașteptate. 2) fig. Vehicul de mare viteză. /<fr. bolide, lat. bolis, ~idis

bolíd m. și n., pl. e (vgr. bolis, -idos, lucru aruncat, trăsnet, d. bállo, arunc. V. parabolă). Aerolit.

bolíd s. m., pl. bolízi

bolíd s. m., pl. bolízi

BOLÍD s. (ASTRON.) stea căzătoare foarte strălucitoare.

BOLID s. (ASTRON.) stea căzătoare strălucitoare.