opțiuni
  • info

11 definiții pentru menajament

din care

Explicative DEX

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement.

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement.

menajament sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~e / E: fr ménagement] (Mpl; șîe a trata cu ~e) Tact față de sensibilitatea unei persoane, pe care din respect, din interes etc. vrem s-o cruțăm de neplăceri etc. Si: menajare.

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. Menajare, cruțare. Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. C. PETRESCU, O. P. II 175. Nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. REBREANU, R. I 187.

MENAJAMÉNT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement].

MENAJAMÉNT s. n. menajare. ◊ (pl.) tact, grijă față de sensibilitatea cuiva. (< fr. ménagement)

MENAJAMÉNT ~e n. Procedeu de comportare folosit pentru a cruța de neplăceri o persoană sensibilă. /<fr. ménagement

Ortografice DOOM

menajamént s. n., pl. menajaménte

menajamént s. n., pl. menajaménte

Relaționale

MENAJAMÉNT s. v. menajare.

MENAJAMENT s. menajare. (Să-i spui cu ~te.)

Menajament ≠ bruschețe, brutalitate

Intrare: menajament
menajament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menajament
  • menajamentul
  • menajamentu‑
plural
  • menajamente
  • menajamentele
genitiv-dativ singular
  • menajament
  • menajamentului
plural
  • menajamente
  • menajamentelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

menajament, menajamentesubstantiv neutru

  • 1. adesea (la) plural Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cruțare menajare tact antonime: bruschețe brutalitate
    • format_quote Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. C. PETRESCU, O. P. II 175. DLRLC
    • format_quote Nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. REBREANU, R. I 187. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.