15 definiții pentru menaj
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MENÁJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊ Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Căsnicie. ♦ Familie. [Pl. și: menaje] – Din fr. ménage.
MENÁJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊ Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Căsnicie. ♦ Familie. [Pl. și: menaje] – Din fr. ménage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
menaj sn [At: CR (1834), 311 /26 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~uri, ~e / E: fr ménage] 1 Conducere a treburilor casnice. 2 Muncă, activitate a gospodinei Si: gospodărie. 3 (Îs) Școală de ~ Școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. 4 (Îvr) Administrare a veniturilor și cheltuielilor unei instituții. 5 Totalitate a obiectelor de uz casnic ce aparțin unei familii. 6 Viață conjugală Si: căsnicie. 7 (Rar) Familie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MENÁJ, menajuri, s. n. 1. Gospodărie (limitată la treburile casei, uneori ale bucătăriei). Obiecte de menaj. ▭ Într-o cameră mică, Făceau împreună menaj Un moș, un actor și-o pisică. TOPÎRCEANU, B. 62. Dan se însărcina să se ocupe el de menaj. VLAHUȚĂ, O. A. III 135. 2. Căsnicie, căsătorie, viață conjugală. Cunoșteai menajul nostru: ideal! Nu mă întreba cînd plec, cînd mă întorc, de unde vin, ce-am făcut. C. PETRESCU, Î. II 124.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MENÁJ s.n. 1. Gospodărie. 2. Familie, căsnicie, viață familială. [< fr. ménage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MENÁJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor casnice; gospodărie. 2) Trai în comun al unei perechi; căsătorie; căsnicie. /<fr. ménage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
menaj n. 1. administrațiunea cheltuielilor și întreținerea unei case: femeile au grijă de menaj; 2. toate persoanele cari compun o familie: sunt cinci menajuri în această casă (= fr. ménage).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*menáj n., pl. urĭ și e (fr. ménage, d. lat. pop. *mansionáticum [devenit maisnage, menage], d. manére, mansum, a rămînea. V. mansiune). Barb. Gospodărie, căsnicie, conducerea internă a uneĭ case: femeile îngrijesc de menaj. Mobilele și celelalte obĭecte ale căsniciiĭ: aicĭ e un menaj întreg. Persoanele care compun o gospodărie, familie: în această casă-s doŭă menajurĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
menagiu sn vz menaj
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
menáj s. n., pl. menájuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
menáj s. n., pl. menájuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
menaj, -je.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MENÁJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~ul.) 2. v. căsnicie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MENÁJ s. v. casă, cămin, familie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MENAJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~.) 2. casă, căsătorie, căsnicie, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoțire, (înv.) maritagiu, (grecism înv.) sinichesion. (Are un ~ ideal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
menaj s. v. CASĂ. CĂMIN. FAMILIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
menaj, menajurisubstantiv neutru
- 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: gospodărie
- Obiecte de menaj. DLRLC
- Într-o cameră mică, Făceau împreună menaj Un moș, un actor și-o pisică. TOPÎRCEANU, B. 62. DLRLC
- Dan se însărcina să se ocupe el de menaj. VLAHUȚĂ, O. A. III 135. DLRLC
- 1.1. Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. DEX '09 DEX '98
-
-
- Cunoșteai menajul nostru: ideal! Nu mă întreba cînd plec, cînd mă întorc, de unde vin, ce-am făcut. C. PETRESCU, Î. II 124. DLRLC
-
etimologie:
- ménage DEX '09 DEX '98 DN