opțiuni
  • info

12 definiții pentru căsnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie. – Casnic + suf. -ie.

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie. – Casnic + suf. -ie.

căsnicie sf [At: N. COSTIN, L. I, 47/23 / Pl: ~cii / E: casnic + -ie] 1 (Înv) Administrare a bunurilor casnice Si: casă (48), gospodărie. 2 Trai în comun al soților Si: căsătorie, menaj.

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală. Ar fi fost o copilărie să facă o apropieie între o biată căsnicie la întîmplare și-ntre o gospodărie care se înjgheba cu grijă. SADOVEANU, O. TV 88. Anul lor de căsnicie nu fusese turburat niciodată. C. PETRESCU, S. 159 Ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui. EMINESCU, N. 83.

CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală. – Din casnic + suf. -ie.

CĂSNICÍE ~i f. Trai în comun al soților; viață conjugală. [Art. căsnicia; G.-D. căsniciei; Sil. -ci-e] /casnic + suf. ~ie

căsnicíe f. Gospodărie, menaj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căsnicíe s. f., art. căsnicía, g.-d. art. căsnicíei; pl. căsnicíi, art. căsnicíile

căsnicíe s. f., art. căsnicía, g.-d. art. căsnicíei; pl. căsnicíi, art. căsnicíile

căsnicie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂSNICÍE s. casă, căsătorie, menaj, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoțire, (înv.) maritagiu, (grecism înv.) sinichesion. (O ~ fericită.)

CĂSNICIE s. casă, căsătorie, menaj, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoțire, (înv.) maritagiu, (grecism înv.) sinichesion. (O ~ fericită.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jugul căsniciei expr. (peior.) privațiuni pe care le presupune viața conjugală.

Intrare: căsnicie
căsnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsnicie
  • căsnicia
plural
  • căsnicii
  • căsniciile
genitiv-dativ singular
  • căsnicii
  • căsniciei
plural
  • căsnicii
  • căsniciilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căsnicie, căsniciisubstantiv feminin

  • 1. Trai în comun al soților, viață conjugală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căsătorie
    • format_quote Ar fi fost o copilărie să facă o apropiere între o biată căsnicie la întîmplare și-ntre o gospodărie care se înjgheba cu grijă. SADOVEANU, O. IV 88. DLRLC
    • format_quote Anul lor de căsnicie nu fusese turburat niciodată. C. PETRESCU, S. 159. DLRLC
    • format_quote Ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui. EMINESCU, N. 83. DLRLC
etimologie:
  • Casnic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.