16 definiții pentru membru (anat.)
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÉMBRU, -Ă, membri, -e, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.
membru [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 172 / V: (înv) ~ro sn, ~ron sm / Pl: ~ri, ~re, (rar; sn) ~uri / E: lat membrum, fr membre, it membro] 1 smf Persoană care face parte dintr-o colectivitate organizată. 2 smf Fiecare dintre persoanele sau unitățile care alcătuiesc o grupare sau o organizație socială, politică, culturală etc., considerată în raport cu aceste organizații Si: (înv) mădular (7). 3 sn Fiecare dintre părțile exterioare articulate ale trupului omului sau al animalului, care formează organ cu rol important în îndeplinirea unor funcții de relație Si: (îvp) mădular (1). 4 sn (La oameni; îs) ~ superior (sau toracic) Mână. 5 sn (La oameni; îs) ~ inferior (sau abdominal) Picior. 6 sn (Rar) Cap. 7 sn (Șîs ~ viril) Penis. 8 sm, (rar) sn Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice. 9 sm, (rar) sn Fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 10 sn (Lin) Fiecare dintre părțile unei propoziții, ale unei fraze sau ale unei perioade.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÉMBRU, -Ă, membri, -e, subst. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
MÉMBRU1, (1, 3) membre, s. n., (2) membri, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Organ al omului (mînă, picior) și al unor animale (picior, labă, aripă), care servește la îndeplinirea funcțiilor de relație și este legat printr-o articulație de trunchiul corpului; mădular. Animalele, inclusiv maimuțele, se sprijină în mers pe cele 4 membre. ANATOMIA 151. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde. EMINESCU, N. 11. ◊ Membru superior = mînă. Comparînd membrele superioare ale omului cu membrele anterioare ale celorlalte animale, se observă la om o mobilitate mare a încheieturilor. ANATOMIA 152. Membru inferior = piciorul omului. Aceleași părți principale le întîlnim și la membrele inferioare. ANATOMIA 146. 2. Fiecare dintre cele două părți ale unei relații care leagă două expresii matematice. Numărul scris la stînga semnului «-» se numește membrul întîi, iar cel scris la dreapta acestui semn se numește membrul al doilea. ♦ Fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 3. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. Deplasarea unor membre ale frazei le dă acestora o anumită independență. VIANU, S. 120.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÉMBRU s.n. 1. Denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale; mădular. ◊ Membru viril = penis. 2. (Mat.) Fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații, separate prin semnul egalității. ♦ Fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții. 3. Fiecare parte a unei propoziții, a unei fraze sau a unui period. [Pl. -re, (2, s.m.) -ri. / < lat. membrum, cf. fr. membre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÉMBRU, -Ă I. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. II. s. n. 1. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale. ♦ ~ viril = penis. 2. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period. III. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații. ◊ fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții. (< lat. membrum, fr. membre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MÉMBRU1 ~e n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. * ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
membru n. și m. 1. partea corpului ce ține de trunchiul animal: brațele și picioarele; 2. fig. fiecare din persoanele cari compun o societate sau o familie: membru al Academiei; 3. fiecare parte a unui period sau a unei fraze; 4. fiecare din cele două părți ale unei ecuațiuni separate prin semnul egalității.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*mémbru n., pl. e (lat. membrum). Mădular, dependență a unuĭ corp: mînile și picĭoarele îs membre ale corpuluĭ. Fig. Fie-care parte a unuĭ period orĭ uneĭ fraze. Fie-care parte separată pin semnu egalitățiĭ într’o ecŭațiune. S. m. (fem. membră, ca șefă). Fie-care persoană din care se compune o societate, o familie: membriĭ Academiiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mémbru2 (anat.) s. n., art. mémbrul; pl. mémbre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mémbru (anat., lingv.) s. n., art. mémbrul; pl. mémbre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
membru, -bre (ale corpului) și -bri (ai unei corporațiuni).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
+stat membru s. n. + s. n., pl. state membre, art. statele membre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÉMBRU s. 1. (ANAT.) mădular, (fam.) ciolan. (~ al corpului.) 2. (ANAT.) membru inferior v. picior; membru superior v. mână. 3. v. penis. 4. (înv.) mădular. (~ al unei societăți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MEMBRU s. 1. (ANAT.) mădular, (fam.) ciolan. (~ al corpului.) 2. (ANAT.) membru inferior = picior, (pop., fam. și depr.) crac, (pop.) labă, (reg.) gionat, (prin Bucov.) boldan; membru superior = mînă, (înv. și reg.) brîncă. 3. (ANAT.) penis, (înv. și pop.) mădular, (pop.) sulac, (înv. și reg.) pasăre, (reg.) mătărîngă, pistol, (arg.) coinac, sulă, șarpe, ștremeleag. 4. (înv.) mădular. (~ al unei societăți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
membru (strat.), (engl.= member) unitate litostratigrafică, conformă codului Hedberg, de ordin inf. formațiunii și sup. stratului. M. poate fi delimitat, în cadrul formațiunii, prin limite clare și trăsături litologice distincte: compoziție, culoare, duritate etc. El poate fi numit formal printr-o denumire geografică.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N37) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
membru, membresubstantiv neutru
- 1. Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: mădular
- Animalele, inclusiv maimuțele, se sprijină în mers pe cele 4 membre. ANATOMIA 151. DLRLC
- Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde. EMINESCU, N. 11. DLRLC
- 1.1. Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Membru superior = mână. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mână
- Comparînd membrele superioare ale omului cu membrele anterioare ale celorlalte animale, se observă la om o mobilitate mare a încheieturilor. ANATOMIA 152. DLRLC
-
- 1.3. Membru inferior = piciorul omului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aceleași părți principale le întîlnim și la membrele inferioare. ANATOMIA 146. DLRLC
-
- 1.4. Penis. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: penis
-
- 2. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Deplasarea unor membre ale frazei le dă acestora o anumită independență. VIANU, S. 120. DLRLC
-
etimologie:
- membrum DEX '09 DEX '98 DN
- membre DEX '09 DEX '98 DN