penis sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~uri / E: fr pénis, lat penis] Organ genital masculin extern la om și la unele animale, care servește și la micțiune.

PÉNIS s.n. Organul genital al bărbatului; falus. [< fr. pénis, lat. penis].

PÉNIS s. n. organul masculin de copulație și micțiune; falus. (< fr. pénis, lat. penis)

PÉNIS ~uri n. Organ genital masculin; membru. /<fr. pénis, lat. penis

pénis s. n., pl. pénisuri

pénis s n., pl. pénisuri

PÉNIS s. (ANAT.) membru, (livr.) falus, (înv. și pop.) mădular, (pop.) sulac, (înv. și reg.) pasăre, (reg.) mătărângă, pistol, (arg.) coinac, sulă, șarpe, ștremeleag.

PENIS s. (ANAT.) membru, (înv. și pop.) mădular, (pop.) sulac, (înv. și reg.) pasăre, (reg.) mătărîngă, pistol (arg.) coinac, sulă, șarpe, ștremeleag.

PENIS acadea, arcuș, armătură, banană, Bălosu’, bâzdâc, bâzu, belengher, Belfegor, belibarez, biberon, bulon, burghiu, cabanos, caltaboș, calu’ bălan, caras, carici, castravete, catarg, cârnat, Chelu’, chil, ciocan, ciucălău, ciuciu, cocar, cocovig, cometă cu coadă, cordan, cornu’ burții, cosor, daravelă, debrețin, dop, drâmbă, drob, ecler, El Zorab, fagot, făcăleț, făloșie, Filică, fișic, flaut cu gușă, flautul fermecat, focos, Foișorul de Foc, fus, gherțoi, ghiudem, Gogu, Gogu Pompieru’, guvid, huia, instinctor, lebăr, mandaras, marafet, măciucă, mătărângă, mârtan, miel, mielu’ cu o nară, mierloi, misil, mititel, morcov, Nodurosu’, onstroment, paloș, Părosu’, peleu, pendulă, perforator, piron, pistil, pix, pompă, pompon, popic, pulă, Pulănescu, rangă, rașpă, râmă, retevei, rici, roșcovă, sabie, salam, saleu, sculă, sloboz, smecleu, socoteală, sparanghel, sugiuc, sulă, șiștoi, știulete, ștoagăr, ștoi, ștrumeleag, taragot, trandafir, troleu, tulumbă, țeapă, țeavă, țeposu’, țipar, țui, țurican, vioiu’, zdrâmbă, zdrâng.

PENIS DE COPIL coco, cuc, cuculeț, jurubiță, pulică, puță.

PENIS ERECT armătură, Everest, giolgău, manetă, os, par, Penteleu, portdrapel, schimbător de viteze, toroipan.