melodic ~a [At: FILIMON O. II 225 / Pl: ~ici ~ice / E: fr mélodique] 1 a (Muz) Compus dupa regulile ritmului shi ale modulatziei. 2 a Care tzine de melodie (1). 3 a Referitor la melodie (1). 4 a De melodie (1). 5 a Melodios (1). 6 sf Ramura a shtiintzei muzicii care se ocupa cu studiul melodiei (1). 7 sf Fel in care este compusa o melodie. 8 sf Tehnica a melodiei.

MELÓDIC A melodici e adj. Melodios armonios. Melodica shoptire a riului ce geme Concertul cel intoana al pasarilor cor.. Nascuracolon mine shoptiri deun gingash dor. EMINESCU O. I 8. ◊ (Adverbial) Pe ritmuri persane in strofeashezate Melodic coloarea coloarei raspunde. MECEDONSKI O. I 193.

MELÓDIC A adj. De melodie; melodios armonios. [Cf. fr. mélodique it. melodico].

MELÓDIC A I. adj. melodios armonios. ♦ mod ~ = mod care se sprijina pe atractzia melodica pe un singur sunet stabil (tonica). II. s. f. ramura a shtiintzei muzicii care se ocupa cu studiul melodiei. (< fr. mélodique)

MELÓDIC ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de melodie; propriu melodiei. Ritm ~. Fraza ~k. 2) Care are caracter de melodie; placut auzului; melodios; armonios. Fragment ~. /<fr. mélodique

melodic a. Muz. 1. ce tzine de melodie; 2. (poetic) melodios: melodica shoptire a riului ce geme EM.

*melódic a adj. (fr. mélodique it. melódico). Care are melodie in opoz. cu armonic: fraza melodica. Adv. In mod melodic.

melódic adj. m. pl. melódici; f. melódica pl. melódice

melódic adj. m. pl. melódici; f. sg. melódica pl. melódice

MELÓDIC adj. v. armonios.

MELODIC adj. armonios melodios muzical sonor unduios (rar) unduit (fig.) dulce mladios simfonic. (Proza ~ a lui Odobescu.)

MELÓDIC A adj. (cf. fr. mélodique it. melodico): in sintagma accent melodic (v.).

note melodice [in armonia (III 2) shi contrapunctul* traditzional] notele* secundare ale liniilor melodice care intra in componentza tzesaturii* armonice sau polifonice a unui text muzical. N. puse in evidentza prin raportare pe verticala la notele reale prezinta urmatoarele caracteristici: a) nu apartzin acordurilor* principale ale discursului muzical multivocal* determinand aparitzia unor acorduri secundare sau in cazul n. efectiv disonante* a unor conglomerate sonore ireductibile la vreuna din structurile acordice ale limbajului adoptat de textul muzical; b) sunt plasate in general in imediata vecinatate a notelor reale; c) sunt instabile shi au tendintza de a se rezolva (v. rezolvare) prin mersuri melodice cel mai ades treptate la notele reale. N. cele mai des utilizate sunt: intarzierea* apogiatura* notele de pasaj* broderia* échappée*ul anticipatzia*. Ele pot fi clasificate dupa pozitzia fatza de notele reale (ascendente descendente) dupa plasarea lor in schema metroritmica a textului muzical (pe timpi* sau fractziuni de timpi accentuatze sau neaccentuate) dupa numar (simple multiple) etc. In armonia (III 1 2) clasica atat numarul cat shi durata n. sunt mici in raport cu numarul shi durata notelor reale; in epoca romantica (Wagner) n. devin tot mai numeroase iar rezolvarile lor tot mai intarziate ceea ce conduce la o tensiune uneori excesiva a discursului muzical.

rand melodic (in folc. rom.) fragment melodic corespunzator unui vers (2). Se analizeaza de obicei sunetele cu care incepe shi se termina un r. [initium* shi cadentza (1) secundara sau interioara]. R. se noteaza cu majuscule care sunt diferite atunci cand contzinutul muzical al r. este variat; „v” pus in dreapta literei reprezinta un r. variat la repetare (Av) iar cand sunetul de cadentza al r. difera se adaoga un „c” (Avc) = r. variat pe parcurs shi la sfarshit. A B Bv Bc = melodie formata din 4 r. al doilea repetat variat (Bv) iar al treilea variat numai la cadentza (Bc). Se foloseshte shi termenul „linie melodica”.