MEGAFÓN megafoane s. n. 1. Difuzor de mare putere folosit pentru transmiterea programelor sonore in pietze pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintrun amplificator shi un difuzor de forma unei palnii folosit pentru transmiterea la distantza a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei palnii folosit pentru comunicari verbale la distantza. Din fr. mégaphone.

megafon sn [At: BART S. M. 92 / Pl: ~oane / E: fr mégaphone] 1 Instrument pentru comunicari verbale la distantza de forma unui cornet care intensifica sunetul. 2 Difuzor mare shi puternic.

MEGAFÓN megafoane s. n. 1. Difuzor de mare putere folosit pentru transmiterea programelor sonore in pietze pe stadioane etc. 2. (Mar.) Ansamblu format dintrun amplificator shi un difuzor de forma unei palnii folosit pentru transmiterea la distantza a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei palnii folosit pentru comunicari verbale la distantza. Din fr. mégaphone.

MEGAFÓN megafoane s. n. Difuzor mare shi puternic; amplificator. O voce subtzire de fata anuntza prin megafoanele statziei de radioficare.: un spectacol in sala clubului. V. ROM. februarie 1953 52. ♦ Aparat pentru comunicari verbale la distantza de forma unui cornet acustic marit care e folosit pentru a intensifica sunetul vocea. Ar debita cu glas de megafon trei sute de cuvinte. C. PETRESCU O. P. I 18. Din gura cascata a conului de megafon rasuna k un tunet raspicat in tot cuprinsul portului comanda capitanului. BART S. M. 92.

MEGAFÓN s.n. 1. Difuzor puternic shi mare. 2. Cornet acustic mare care inlesneshte comunicarile verbale la distantza. [Germ. Megaphon fr. mégaphone cf. gr. megas mare phone sunet].

MEGAFÓN s. n. 1. difuzor de mare intensitate sonora. 2. cornet acustic mare pentru comunicari shi ordine la distantza. (< fr. mégaphone)

MEGAFÓN ~oáne n. Aparat care serveshte la amplificarea sunetelor. /<fr. mégaphone

*megafón n. pl. oane (mega din megalitic shi fon din telefon). Cornet care amplifica vocea (k cel inventat de Edison) un fel de trompa in care vorbeshtĭ k sa fiĭ auzit de departe.

megafón s. n. pl. megafoáne

megafón s. n. pl. megafoáne

MEGAFÓN s. portavoce. (Vorbeshte la ~.)

MEGAFON s. portavoce. (Vorbeshte la ~.)

megafon (< fr. mégaphone) (Fiz.) 1. Difuzor* de mare intensitate sonora pentru amplificarea sunetului in sali pietze stadioane etc. 2. Instr. in forma unei palnii (de tabla etc.) dotat uneori cu un microfon* un amplificator shi un difuzor folosit pentru comunicari shi ordine la distantza.