MEGAFÓN megafoane s. n. Difuzor mare shi puternic; amplificator. O voce subtzire de fata anuntza prin megafoanele statziei de radioficare.: un spectacol in sala clubului. V. ROM. februarie 1953 52. ♦ Aparat pentru comunicari verbale la distantza de forma unui cornet acustic marit care e folosit pentru a intensifica sunetul vocea. Ar debita cu glas de megafon trei sute de cuvinte. C. PETRESCU O. P. I 18. Din gura cascata a conului de megafon rasuna k un tunet raspicat in tot cuprinsul portului comanda capitanului. BART S. M. 92.