8 definiții pentru meștergrindă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).
MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meștergrindă sf [At: ANON. CAR. / S și: meșter-grindă / Pl: ~nzi / E: mg mestergerenda pad grindă] Grindă groasă la casele țărănești, fixată în mijlocul planșeului podului, pentru a sprijini grinzile transversale Si: faurmaur, meșter (39).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTER-GRÍNDĂ, meșter-grinzi, s. f. (Regional) Grindă principală, care susține tavanul și acoperișul la casele țărănești; faur-maur. Înfipt în meșter-grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. GOGA, P. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERȘTERGRINDĂ s.f. (Ban.) Grindă groasă la casele țărănești. Mershtergrindĕ. AC, 353. Etimologie: magh. mestergerenda (adaptat după grindă).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
meștergríndă (reg.) s. f., g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meștergríndă s. f., g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEȘTERGRÍNDĂ s. (CONSTR.) faurmaur, (reg.) meșter.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MEȘTERGRINDĂ s. (TEHN.) faurmaur, (reg.) meșter.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F45) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
meștergrindă, meștergrinzisubstantiv feminin
- 1. Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Înfipt în meșter-grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. GOGA, P. 20. DLRLC
-
etimologie:
- mestergerenda (după grindă) DEX '09 DEX '98