MATERIALÍST, -Ă, materialiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al materialismului (1). 2. Adj. Care aparține materialismului (1), care se referă la materialism, privitor la concepțiile materialismului. 3. Adj., s. m. și f. (Om) preocupat excesiv de probleme materiale. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialiste, germ. Materialist.

materialist, ~ă [At: VALIAN, V. / P: ~ri-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr matérialiste, ger Materialist] 1-4 smf, a (Îoc idealist) (Adept) al materialismului (1-2). 5-6 a Care se referă la materialism (1-2). 7 smf (Dep) Persoană lipsită de idealuri înalte, preocupată în mod exagerat de probleme practice, materiale. 8 a (Rar) Care se referă la aspectul economic al vieții.

MATERIALÍST, -Ă, materialiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al materialismului (1). 2. Adj. Care aparține materialismului (1), care se referă la materialism, privitor la concepțiile materialismului. 3. Adj., s. m. și f. (Om) preocupat excesiv de câștig, de foloase materiale. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialiste, germ. Materialist.

MATERIALÍST, -Ă, materialiști, -ste, adj. (În opoziție cu idealist) Care se referă la concepțiile materialismului, care aparține materialismului. Materia este factor prim, iar gîndirea, conștiința, senzațiile sînt produse ale unei dezvoltări foarte avansate. Aceasta este teoria materialistă a cunoașterii. LENIN, O. XIV 64. Bălcescu era unic în epoca lui prin concepția materialistă care îl călăuzea la judecarea faptelor istorice. SADOVEANU, E. 50. ◊ Materialist-dialectic = care se referă la materialismul dialectic.

MATERIALÍST², -Ă, materialiști, -ste, adj. (Impropriu) Care este preocupat exclusiv de cîștig, de foloase materiale. V. interesat.

MATERIALÍST, -Ă adj. Referitor la materialism, propriu materialismului. // s.m. și f. 1. Adept al materialismului. 2. (Depr.) Cel care se gândește numai la foloasele materiale. [Cf. fr. matérialiste, germ. Materialist].

MATERIALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al materialismului. 2. (cel) care este preocupat numai de probleme practice. (< fr. matérialiste, germ. Materialist)

MATERIALÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de materialism; propriu materialismului. /<fr. matérialiste, germ. materialist

materialist m. partizan al materialismului. ║ a. ce ține de materialism: filozofie materialistă.

*materialíst, -ă adj. Care ține de materializm: filosofia materialistă. Subst. Adept al materializmuluĭ. Fig. Prea ĭubitor de banĭ și de alte lucrurĭ materiale și disprețuitor de calitățĭ morale: acest om e un materialist feroce. – Materialiștiĭ nu admit în univers de cît materie, negînd pin urmare existența sufletuluĭ, pe care-l reduc la oarecare elemente materiale. În vechime, Democrit și Epicur, explicînd originea lucrurilor pin mișcările atomilor, eraŭ materialiștĭ. În sec. XVIII Hobbes, Holbach, La Mettrie, Diderot, ĭar într’al XIX C. Vogt, Moleschott, Büchner ș. a. aŭ profesat materializmu.

materialíst (-ri-a-) adj. m., s. m., pl. materialíști; adj. f., s. f. materialístă, pl. materialíste

materialíst s. m., adj. m. (sil. -ri-a-), pl. materialíști; f. sg. materialístă, pl. materialíste

MATERIALÍST adj. interesat, (livr.) mercantil. (Un om ~.)

MATERIALIST adj. interesat, (livr.) mercantil. (Un om ~.)

MATERIALIST, -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În opoziție cu idealist) Adept al materialismului (1). Cf. VALIAN, V., NEGULICI, COSTINESCU, POLIZU, PONTBRIANT, D. În întâia presupunere am ajuns la o închiere absurdă, în a doua am dat dreptate materialiștilor. CONTEMPORANUL, III, 355, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, ALEXI, W. Măterialiștii premarxiști considerau doar motivele ideologice ale activității sociale a oamenilor. CONTEMP. 1 948, nr. 104, 15/1. Aceste preferințe îl fac, la început, să se considere materialist convins. RALEA, S. T. III, 189. Materiáliștii consideră că lumea este de natură materială, că materia nu a fost creată de nimeni și că este veșnică. LUPTA DE CLASĂ, 1 953, nr. 9, 106. ◊ (Adjectival) Pornind de la opera acestui cunoscut filozof materialist german, fixează o serie de puncte de reper. CONTEMP. 1 949, nr. 120, 3/1. 2.Adj. Care aparține materialismului (1), care se referă la materialism. Spiritualiștii s-au silit totdeauna să dovedească că admiterea filozofiei materialiste ar duce la nimicirea moralei publice. CONTA, O. F. 193. După conceptul materialist al istoriei, momentul hotărîtor în istorie este de două feluri. CONTEMPORANUL, IV, 642, cf. CONTEMP. 1 948, nr. 104, 15/6, ib. nr. 109, 6/3. Bălcescu era unic în epoca lui prin concepția materialistă care îl călăuzea la judecarea faptelor istorice. SADOVEANU E. 50. Marxism-leninismul se caracterizează printr-o consecventă viziune materialistă asupra fenomenelor și proceselor sociale. LUPTA DE CLASĂ, 1960, nr. 9, 9. 3. S. m. și f. (Depreciativ) Persoană lipsită de idealuri înalte, preocupată în mod exagerat de probleme practice, materiale. Cf. PAS, Z. II, 194. ◊ F i g. (Adjectival) Încercarea lor a sporit numai numărul coaielor de maculatură, de care are atîta trebuință acest secol materialist. MAIORESCU, CR. II, 288. 4. Adj. (Rar) Care se referă la aspectul economic al vieții. Arta clasică avea de înfățișat relații materialiste; arta romantică, relații spirituale. GHEREA, ST. CR. II, 107. - Pronunțat: -ri-a-.- - Pl.: materialiști, -ste. $- Din fr. matérialiste, germ. Materialist.