marginash ~a [At: DIONISIE C. 190 / Pl: ~i ~e / E: margine + ash] 1 a Care se gaseshte la margine la extremitate la periferie Si: laturalnic limitrof (inv) marginean (3) (reg) marginos. 23 smf a (Persoana) care locuieshte care ishi are sediul la marginea unui sat a unui orash a unui tzinut sau la granitza unei tzari Si: (ivr) marginean (12) (rar) marginar (1). 4 a (D. oi) Care se afla la marginea turmei. 5 a (Reg; d. oi) Care are obiceiul de a umbla la marginea turmei. 67 sm a (Reg; shis dinte ~) Fiecare dintre cei patru coltzi ai calului. 8 (Reg) Marginar (10). 9 sm (Arg) Chibitz la jocul de cartzi.

MARGINÁSH A marginashi e adj. Care se afla la margine la hotar; periferic limitrof. Cotind pe ulitzi marginashe... ajunsera in cartierul garii. VORNIC P. 200. Locuia acum intro casa marginasha. C. PETRESCU I. II 127. ♦ (Substantivat) Persoana care locuieshte la marginea unei ashezari omeneshti (sat orash etc.). Dogarul era inca tzaran asha cum era o mare parte dintre marginashii Bucureshtilor. CAMIL PETRESCU O. II 42. Sa oprit in fatza viishoarei unui marginash bondoc shindesat. CARAGIALE P. 87. De la marginea unui grup. O oaie marginasha se opri... shi o lua la goana spre cirdul strain. PREDA I. 143.

MARGINÁSH ~a (~i ~e) 1) Care se afla la margine la o extremitate. Strada ~a. 3) shi substantival (despre persoane) Care locuieshte la marginea unei localitatzi sau la hotarul unei tzari. /margine + suf. ~ash

marginash a. limitrof. ║ m. pl. coltzii calului.

marginásh a s. Locuitor de la margine de la hotar. Adj. Locuitoriĭ marginashĭ.

marginásh adj. m. s. m. pl. margináshi; adj. f. s. f. marginásha art. marginásha pl. margináshe

marginásh adj. m. s. m.. pl. margináshi; f. sg. marginásha pl. margináshe

marginash pl. marginashi f. marginasha pl. marginashe

MARGINÁSH adj. s. 1. adj. v. invecinat. 2. adj. laturalnic limitrof (reg.) marginos. (Pe un drum ~.) 3. adj. lateral marginal periferic. (Un cartier ~.) 4. s. adj. (inv. shi reg.) marginean. (Locuitor tzaran ~.)

MARGINASH adj. s. 1. adj. invecinat limitrof vecin (reg.) megiesh mejdash (inv.) megieshesc megieshit. (Pe teritoriul ~.) 2. adj. laturalnic limitrof (reg.) marginos. (Pe un drum ~.) 3. s. adj. (inv. shi reg.) marginean. (Locuitor tzaran ~.)

MARGINASH A adj. s. m. 1. Adj. Care se gaseshte la margine la extremitate la periferie ; laturalnic limitrof (invechit rar) marginean (2) (regional) marginos. Luai drumul cel mai lung shi marginash spre a studia fisonomia orashului in noaptea ajunului. f (1 888) 19. Intunericul cade asha de linishtit in mijlocul luminii palide care navaleshte in valuri pe ferestrele marginashe. PETICA O. 379. SHi locuia acum intro casa marginashe cu odaile intunecoase shi respingatoare. C. PETRESCU I. II 127 cf. I 21 id. A. R. 6. Cind ieshea singur batea locurile marginashe ori aleele din gradina Virnav. CALINESCU E. 408. Era subt poala unui codru de stejar un shleau de soiuri marginashe shi cam pipernicite. CAMIL PETRESCU O. II 23. Prin cartierele marginashe femeile umbla pe la shtiutorii de carte. . . sa li se scrie jalbe. PAS Z. III 157. Cotind pe ulitzi marginashe. . . ajunsera in cartierul garii. VORNIC P. 200 cf. V. ROM. iulie 1 954 250 ib. februarie 1 954 6. ◊ F i g. Inarmasera. . . pe citziva tineri exaltatzi care aveau legaturi marginashe cu mishcarea constitutzionala. CAMIL PETRESCU O. II 230. 2. Adj. (Adesea substantivat) (Persoana) care locuieshte care se afla care ishi are sediul la marginea unui sat a unui orash a unui tzinut sau la granitza unei tzari; (invechit shi regional) marginean (1) (rar) marginar (I). Sa trimita pe capitanpasha. . . cu ferman strajnic catre totzi pashii marginashi. DIONiSiE C. 190. Inalta Poarta... va opri tot felul de navaliri a marginashilor da dreapta Dunarii in pamintul Valahiii sau al Moldovii. GT (1 839) 63¹/25. Sa oprit in fatza viishoarei unui marginash bondoc shindesat care tocmai se spala pe ochi de dimineatza la soare in prispa cramei. CARAGIALE O. II 232. Dogarul era inca tzaran asha cum era o mare parte dintre marginashii Bucureshtilor. CAMIL PETRESCU O. II 42. Erau multzi tirgovetzi dar erau shi tzarani marginashi cu zabune peste camashile cu riuri roshii. id. ib. III 217. Sa ivit turcu cu bataie spre grec atingindusa shi de marginashi Dunarii. VIRCOL V. 44. 3. Adj. (Despre oi) Care se afla la marginea turmei ; spec. (regional) care are naravul de a umbla la marginea turmei (CHEST. V 76/49). O oaie marginashe se opri ridica motzul din cird behai shi o lua la goana spre cirdul strein. PREDA I. 143. 4. Adj. (Regional ; in sintagma) Dinte marginash (shi substantivat m.) = fiecare dintre cei patru coltzi ai calului. De la 6 pina la 8 luni cresc marginashii sau coltzii. DAMÉ T. 47 cf. TDRG DR. V 289. Dinte marginash. CADE cf. SHAINEANU D. U. 5. S. m. (Regional) Paznic de cimp ; (regional) marginar (II 2) (PomirlaDorohoi). BL IX 58. 6. S. m. (Argotic) Cbibitz (la jocul de cartzi). GR. S. VII 118. Pl.: marginashi e. Margine + suf. ash.