11 definitzii pentru marda
din care- explicative (5)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
- altele (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MARDÁ mardale s. f. (Reg.) Ramashitza dintro marfa invechita sau degradata care se vinde sub pretz; vechitura lucru lipsit de valoare bun de aruncat. Din tc. marda.
MARDÁ mardale s. f. (Reg.) Ramashitza dintro marfa invechita sau degradata care se vinde sub pretz; vechitura lucru lipsit de valoare bun de aruncat. Din tc. marda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
marda sf [At: (a. 1778) IORGA S. D. XII 95 / V: (rar) ~daua / Pl: ~le / E: tc marda] 1 (Irg) Obiect care se da in plus la o vanzare. 2 Lucru lipsit de valoare. 3 Marfa degradata sau invechita care se vinde sub pretz Si: sold. 4 (Irg) Parte de mica valoare sau nefolositoare ramasa in urma prelucrarii a fabricarii etc. unui produs Si: desheu. 5 (Reg; gmtz) Fete multe shi mici venite la hora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MARDÁ mardale s. f. (Regional) Ramashitza dintro marfa proasta invechita care nu se mai poate vinde; lucru de aruncat vechitura. Cu asemenea marda.. indraznim sa ne mai laudam? M. I. CARAGIALE C. 23. Banuiam k intre atitea mardale de tipar... se gaseshte poate ceva interesant. CARAGIALE O. III 197.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
mardà f. lucru netrebnic lepadatura. [Turc. MARDA ce se cere peste pretz].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
mardá f. (turc. marda ceĭa ce se cere peste valoarea unuĭ lucru; ngr. mardás frauda). Fam. Lucru prost lepadatura. V. furda.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
mardá (reg.) s. f. art. mardáua g.d. art. mardálei; pl. mardále art. mardálele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
mardá s. f. art. mardáua g.d. art. mardálei pl. mardále
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MARDÁ s. v. desheu rest sold.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
marda s. v. DESHEU. REST. SOLD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mardá (mardále) s. f. Ramashita rebut lucru fara valoare. Tc. marda „suprapretz” (SHeineanu II 249) cf. var. ngr. μαρδᾶς alb. marda. Tiktin se indoieshte de etimonul propus de SHeineanu considerind evolutzia semantica dificila; aceasta se explica in lumina ngr. care inseamna „inshelaciune” sau „pretz exagerat pentru un lucru fara valoare”. Der. mardalic s. n. (inv. sold rest).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare neclasificate
Aceste definitzii pot explica numai anumite intzelesuri ale cuvintelor.
MARDÁ s. f. 1. (Invechit shi regional) Obiect care se da in plus la o vinzare (CIHAC II 593 DDRF BARCIANU SHAINEANU D. U.) ; lucru lipsit de valoare bun de aruncat (DDRF BARCIANU ALEXI W. TDRG) ; marfa degradata sau invechita care se vinde sub pretz sold (COSTINESCU). Numi trebuie sami bag banii miei in mardale (a. 1778). IORGA S. D. XII 95 cf. 98. Am cumparat. . . un vraf de cartzi vechi. . . Banuiam k intre atitea mardale de tipar avariate de cite shi mai cite imprejurari tot se gaseshte poate ceva interesant. CARAGIALE O. IV 139 cf. 143. ◊ (Atribuind calitatea k un adjectiv) Marfurile care erau mai marda adica mai ieshite din moda (a. 1875). ap. SHIO III 249. ◊ (Figurat sau in contexte figurate) Acesta este mardaua neamului omenesc. COSTINESCU. Cine ar fi crezut k in atita scurt timp avutul curat al batrinului va fi inecat iarashi de atita marda. CARAGIALE O. III 322. Cu asemenea marda opacita shi pocaltita indraznim sa ne mai laudam? M. I. CARAGIALE C. 23. Mardaua fapturii omeneshti. CAMIL PETRESCU T. II 268. 2. (Invechit shi regional) Parte de mica valoare sau nefolositoare ramasa in urma prelucrarii a fabricarii etc. unui produs; desheu. Din mardaua seului sa aiba voie a lucra sapun (a. 1793). ap.TDRG cf. RADULESCUCODIN COMAN GL. ALR I 1719/798. 3. (Regional glumetz cu sens colectiv) Fete multe shi mici venite la hora (MatzauCimpulung).Cf. COMAN GL. Pl.: mardale. SHi: (rar) mardáua s. f. BARCIANU. Din tc. marda. Mardaua: sg. refacut dupa pl.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
marda, mardalesubstantiv feminin
- 1. Ramashitza dintro marfa invechita sau degradata care se vinde sub pretz; lucru lipsit de valoare bun de aruncat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu asemenea marda... indraznim sa ne mai laudam? M. I. CARAGIALE C. 23. DLRLC
- Banuiam k intre atitea mardale de tipar... se gaseshte poate ceva interesant. CARAGIALE O. III 197. DLRLC
-
etimologie:
- marda DEX '98 DEX '09