11 definitzii pentru marda

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MARDÁ mardale s. f. (Reg.) Ramashitza dintro marfa invechita sau degradata care se vinde sub pretz; vechitura lucru lipsit de valoare bun de aruncat. Din tc. marda.

MARDÁ mardale s. f. (Reg.) Ramashitza dintro marfa invechita sau degradata care se vinde sub pretz; vechitura lucru lipsit de valoare bun de aruncat. Din tc. marda.

marda sf [At: (a. 1778) IORGA S. D. XII 95 / V: (rar) ~daua / Pl: ~le / E: tc marda] 1 (Irg) Obiect care se da in plus la o vanzare. 2 Lucru lipsit de valoare. 3 Marfa degradata sau invechita care se vinde sub pretz Si: sold. 4 (Irg) Parte de mica valoare sau nefolositoare ramasa in urma prelucrarii a fabricarii etc. unui produs Si: desheu. 5 (Reg; gmtz) Fete multe shi mici venite la hora.

MARDÁ mardale s. f. (Regional) Ramashitza dintro marfa proasta invechita care nu se mai poate vinde; lucru de aruncat vechitura. Cu asemenea marda.. indraznim sa ne mai laudam? M. I. CARAGIALE C. 23. Banuiam k intre atitea mardale de tipar... se gaseshte poate ceva interesant. CARAGIALE O. III 197.

mardà f. lucru netrebnic lepadatura. [Turc. MARDA ce se cere peste pretz].

mardá f. (turc. marda ceĭa ce se cere peste valoarea unuĭ lucru; ngr. mardás frauda). Fam. Lucru prost lepadatura. V. furda.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

mardá (reg.) s. f. art. mardáua g.d. art. mardálei; pl. mardále art. mardálele

mardá s. f. art. mardáua g.d. art. mardálei pl. mardále

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mardá (mardále) s. f. Ramashita rebut lucru fara valoare. Tc. marda „suprapretz” (SHeineanu II 249) cf. var. ngr. μαρδᾶς alb. marda. Tiktin se indoieshte de etimonul propus de SHeineanu considerind evolutzia semantica dificila; aceasta se explica in lumina ngr. care inseamna „inshelaciune” sau „pretz exagerat pentru un lucru fara valoare”. Der. mardalic s. n. (inv. sold rest).

Dictzionare neclasificate

Aceste definitzii pot explica numai anumite intzelesuri ale cuvintelor.

MARDÁ s. f. 1. (Invechit shi regional) Obiect care se da in plus la o vinzare (CIHAC II 593 DDRF BARCIANU SHAINEANU D. U.) ; lucru lipsit de valoare bun de aruncat (DDRF BARCIANU ALEXI W. TDRG) ; marfa degradata sau invechita care se vinde sub pretz sold (COSTINESCU). Numi trebuie sami bag banii miei in mardale (a. 1778). IORGA S. D. XII 95 cf. 98. Am cumparat. . . un vraf de cartzi vechi. . . Banuiam k intre atitea mardale de tipar avariate de cite shi mai cite imprejurari tot se gaseshte poate ceva interesant. CARAGIALE O. IV 139 cf. 143. ◊ (Atribuind calitatea k un adjectiv) Marfurile care erau mai marda adica mai ieshite din moda (a. 1875). ap. SHIO III 249. ◊ (Figurat sau in contexte figurate) Acesta este mardaua neamului omenesc. COSTINESCU. Cine ar fi crezut k in atita scurt timp avutul curat al batrinului va fi inecat iarashi de atita marda. CARAGIALE O. III 322. Cu asemenea marda opacita shi pocaltita indraznim sa ne mai laudam? M. I. CARAGIALE C. 23. Mardaua fapturii omeneshti. CAMIL PETRESCU T. II 268. 2. (Invechit shi regional) Parte de mica valoare sau nefolositoare ramasa in urma prelucrarii a fabricarii etc. unui produs; desheu. Din mardaua seului sa aiba voie a lucra sapun (a. 1793). ap.TDRG cf. RADULESCUCODIN COMAN GL. ALR I 1719/798. 3. (Regional glumetz cu sens colectiv) Fete multe shi mici venite la hora (MatzauCimpulung).Cf. COMAN GL. Pl.: mardale. SHi: (rar) mardáua s. f. BARCIANU. Din tc. marda. Mardaua: sg. refacut dupa pl.

Intrare: marda
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marda
  • mardaua
plural
  • mardale
  • mardalele
genitiv-dativ singular
  • mardale
  • mardalei
plural
  • mardale
  • mardalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

marda, mardalesubstantiv feminin

  • 1. regional Ramashitza dintro marfa invechita sau degradata care se vinde sub pretz; lucru lipsit de valoare bun de aruncat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu asemenea marda... indraznim sa ne mai laudam? M. I. CARAGIALE C. 23. DLRLC
    • format_quote Banuiam k intre atitea mardale de tipar... se gaseshte poate ceva interesant. CARAGIALE O. III 197. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.