6 definiții pentru mănunchiaș (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂNUNCHIÁȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.
MĂNUNCHIÁȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mănunchiáș2 (mănunchi mic) (-chiaș) s. n., pl. mănunchiáșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mănunchiáș (mănunchi mic) s. n. (sil. -chiaș), pl. mănunchiáșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂNUNCHIÁȘ s. v. buchețel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mănunchiaș s. v. BUCHEȚEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂNUNCHIAȘ s. n., s. m. I. S. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel, (rar) mănunchior. În stîlpii portiții tele, Mănunchiaș de floricele. POP. II. S. m. (Prin Transilv.) Persoană care strînge (în) mănunchi (I 1) păioasele, după secerarea sau cosirea lor. Busuioc își făcuse socoteala cîți cosași, cîți legători și cîți mănunchieși îi trebuiau, pentru ca să-și poată aduna rodul în timp de trei zile. SLAVICI, O. I, 219. În urma cosașului vine mănunchieșul, care face mănunchi. PRIBEAGUL, P. R. 73. - Pl.: (I) mănunchiașe, (II) mânunchiași. – Mănunchi + suf. -aș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mă-nun-chiaș
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mănunchiaș, mănunchiașesubstantiv neutru
etimologie:
- Mănunchi + sufix -aș. DEX '98 DEX '09