11 definiții pentru mandrină
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin.
MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mandrină sf [At: NOM. MIN. I, 101 / V: mandrin sn / Pl: ~ne / E: fr mandrin] (Teh) 1 Dispozitiv în care se fixează o piesă de prelucrat. 2 Unealtă cu ajutorul căreia se face prelucrarea unei piese. 3 Aparat pentru fixarea etanșă. 4-5 Dorn (1-2). 6 Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. Dispozitiv pentru fixarea unei piese de prelucrat sau a uneltelor cu care se face prelucrarea. Mandrină universală de strung.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MANDRÍNĂ ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin[1]
- Var. mandrin — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MANDRÍN s. n. v. mandrină.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANDRÍN s. n. v. mandrină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mandrin sn vz mandrină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne[1]
- Var. mandrin — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MANDRÍNĂ s. (TEHN.) dudgeon.[1]
- Var. mandrin — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANDRÍNĂ s. f. (Tehn.) Dispozitiv în care se fixează o piesă de prelucrat; unealtă cu ajutorul căreia se face prelucrarea unei piese. Mandrină port-burghiu. NOM. MIN. I, 101. Pentru a fabrica tuburi prin acest procedeu, avem nevoie de un mandrin. IOANOVICI, TEHN. 151. Piesele scurte și de diametre mai mari se fixează numai la unul din capetele lor într-un manșon sau mandrină, solidară cu arborele mașinei. ORBONAȘ, MEC. 272. Mandrina universală. id. ib. 273, cf. 120. ♦ Aparat pentru fixarea etanșă. Cf. DP. Pl.: mandrine. – Și: mandrin s. n. – Din fr. mandrin.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mandrină, mandrinesubstantiv feminin
- 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Mandrină universală de strung. DLRLC
-
- 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:
- mandrin DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
click pe imagini pentru detalii