mala¹ sf [At: DDRF / V: maală, mahala, ~uă, mală, mălauă, măla, mălă, molă / Pl: ~le / E: tc mala] (Reg) 1 Drișcă. 2 Mistrie (1).

mala² sf vz mahala

MALÁ, malale, s. f. Unealtă a zidarului alcătuită dintr-o placă de lemn cu minere pe una din fețele ei, care se folosește pentru a nivela stratul de tencuială proaspătă sau pentru a așeza pe ea materialul care urmează a fi aruncat cu mistria.

MALÁ ~le f. Unealtă constând dintr-o placă de lemn cu mâner, folosită de zidari pentru întinderea și nivelarea tencuielii. /<turc. mala

malà f. Mold. netezitoarea zidarului. [Turc. MALÀ, mistrie].

malá f. (turc. [de unde și bg.] mala). Est. Drișcă, instrument de lemn cu care zidariĭ netezesc tencuĭala. V. mistrie.

moală¹ sf vz mala¹

malá s. f., art. maláua, g.-d. art. malálei; pl. malále, art. malálele

malá s. f., art. maláua, g.-d. art. malálei; pl. malále

MALÁ s. v. drișcă, fățuitoare, mistrie.

mala s. v. DRIȘCĂ. FĂȚUITOARE. MISTRIE.

malá (malále), s. f. – Netezitoare, mistrie, răzuitoare de zidar. Tc. mala (Tiktin). – Der. mălălui, vb. (a netezi tencuiala).

MALÁ¹ s. f. (Regional) Drișcă. Cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., TDRG, H II 311, X 6, 22, 69, 400, 466, 508, 512, XIV 248, XVI 209, XVII, 152. ♦ Mistrie, ALR II/I h 241. Pl.: malale. – Și: mălá (H X 96, XI 517), mălă (ALR II/I H 241), molá (ib.), maláuă (H XIV 447), măláuă (ib. XII 517, ALR II 3790/551), mahală (DAMÉ, T. 103, H II 118), málă (BARCIANU, ALEXI, W. H X 111), maálă (ȘIO I, 398, H IV 259, VII 227) s. f. – Din tc. mala.

MALÁ² s. f. v. mahala.