opțiuni
  • info

11 definiții pentru fățuitoare (unealtă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚUITOÁRE, fățuitoare, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia zidarul întinde și netezește straturile de tencuială aruncată pe zid cu mistria; drișcă. – Pronunțat: -țu-i-.

FĂȚUITOÁRE1 ~óri f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii, a betonului etc.; drișcă. [Sil. -țu-i-] /a fățui + suf. ~tor

fățuitoare f. rândeaua de fățuit a zidarului și tâmplarului.

fățuitoáre f., pl. orĭ. Instrument de fățuit, ca rîndeaŭa cu care netezeștĭ după ce aĭ tras cu cĭoplitoru.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

fățuitor, ~oare [At: DAMÉ, T. 103 / V: feț~ / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: fățui + -tor] 1-2 smf Persoană care fățuiește (8-9). 3 sn Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 sf Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid Si: drișcă. 5 sn Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fățuitoáre2 (unealtă) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri

fățuitoáre (unealtă) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂȚUITOÁRE s. v. drișcă.

FĂȚUITOARE s. (TEHN.) drișcă, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)

Intrare: fățuitoare (unealtă)
fățuitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: fă-țu-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoarea
plural
  • fățuitori
  • fățuitorile
genitiv-dativ singular
  • fățuitori
  • fățuitorii
plural
  • fățuitori
  • fățuitorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fățuitoare, fățuitorisubstantiv feminin

  • 1. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid. DEX '09 DLRLC
    sinonime: drișcă
etimologie:
  • Fățui + sufix -tor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.