MAGNITÚDINE magnitudini s. f. 1. Marime stelara. 2. Marime care indica gradul de intensitate al unui cutremur de pamant. Din fr. magnitude lat. magnitudo inis.

magnitudine sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: fr magnitude lat magnitudo inis] 1 Marime a unui astru. 2 Marime care indica gradul de intensitate a unui cutremur de pamant. 3 (Pgn; d. fenomene) Amploare.

MAGNITÚDINE magnitudini s. f. 1. Marime stelara. 2. Marime care indica gradul de intensitate al unui cutremur. Din fr. magnitude lat. magnitudo inis.

MAGNITÚDINE s.f. 1. Maretzie stralucire a unui astru. 2. Marime a unui cutremur de pamant. [Cf. lat. magnitudo fr. magnitude].

MAGNITÚDINE s. f. 1. maretzie stralucire a unui astru. 2. grad de intensitate a unui cutremur de pamant. (< fr. magnitude lat. magnitudo)

magnitúdine s. f. ♦ 1. (geol.) Grad de intensitate (a unui cutremur de pamant) ◊ „Magnitudinea cutremurului dupa Scara Richter a fost estimata la 73.” Sc. 6 III 77 p. 2. ◊ „SHocul principal de magnitudine 74 grade [...] nu sa mai repetat.” Sc. 10 III 77 p. 5. ◊ „In ziua de 9 martie 1979 [...] sa produs in regiunea Vrancea [...] un cutremur cu magnitudinea de 44 (scara Richter).” R.l. 10 III 79 p. 5; v. shi Sc. 17 IV 79 p. 6. ♦ 2. (astron.) Grad de marime ◊ „Este vorba de o galaxie spirala cu magnitudinea 15 care se afla la o distantza de 400 milioane anilumina de Pamant.” Sc. 5 VI 85 p. 5 (din fr. engl. magnitude; LTR LGG; DTP; DN DEX alt sens DN3)

MAGNITÚDINE ~i f. 1) Marime stelara. 2) Marime a unui cutremur. /<fr. magnitude lat. magnitudo ~inis

magnitúdine s. f. g.d. art. magnitúdinii; pl. magnitúdini

magnitúdine s. f. g.d. art. magnitúdinii; pl. magnitúdini

MAGNITÚDINE s. v. marime stelara.

MAGNITUDINE s. (ASTRON.) marime stelara.