magnitúdine s. f. ♦ 1. (geol.) Grad de intensitate (a unui cutremur de pamant) ◊ „Magnitudinea cutremurului dupa Scara Richter a fost estimata la 73.” Sc. 6 III 77 p. 2. ◊ „SHocul principal de magnitudine 74 grade [...] nu sa mai repetat.” Sc. 10 III 77 p. 5. ◊ „In ziua de 9 martie 1979 [...] sa produs in regiunea Vrancea [...] un cutremur cu magnitudinea de 44 (scara Richter).” R.l. 10 III 79 p. 5; v. shi Sc. 17 IV 79 p. 6. ♦ 2. (astron.) Grad de marime ◊ „Este vorba de o galaxie spirala cu magnitudinea 15 care se afla la o distantza de 400 milioane anilumina de Pamant.” Sc. 5 VI 85 p. 5 (din fr. engl. magnitude; LTR LGG; DTP; DN DEX alt sens DN3)