MACROCÓSMOS s. n. Universul exterior în raport analogic cu omul (microcosmos); Univers, cosmos. [Var.: macrocósm s. n.] – Din fr. macrocosme.

macrocosmos sn vz macrocosm

MACROCÓSMOS s. n. v. macrocosm.

MACROCÓSMOS s.n. v. macrocosm.

MACROCÓSM s. n. v. macrocosmos.

macrocosm sn [At: CANTEMIR, O. V, 93 / V: ~os / Pl: ~uri / E: fr macrocosme] (Îoc microcosm) Lume în totalitatea ei. Si: univers.

MACROCÓSM s. n. (Livr.) Lumea în totalitatea ei; Univers, cosmos. [Var.: macrocósmos] – Din fr. macrocosme.

MACROCÓSM, macrocosmuri, s. n. (Livresc, în opoziție cu microcosm) Univers, cosmos. V. lume.

MACROCÓSM s.n. (Liv.; op. microcosm) Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. [Var. macrocosmos s.n. / < fr. macrocosme, cf. it. macrocosmo < gr. makros – mare, kosmos – lume].

MACROCÓSM s. n. univers, cosmos. (< fr. macrocosme)

MACROCÓSM ~uri n. Cosmos considerat ca lume în totalitatea ei, manifestată în diversele ei forme de existență și infinită în timp și spațiu. /<fr. macrocosm^[1]

macrocosm n. lumea cea mare, totalitatea lucrurilor în opozițiune cu microcosm, lumea cea mică, adică omul.

*macrocózm n., pl. urĭ (d. vgr. makrós, mare, și kósmos, lume). Filoz. Universu, lumea toată, în opoz. cu omu saŭ microcozmu.

!macrocosmos (desp. ma-cro-) s. n., pl. macrocosmosuri

!macrocósmos (ma-cro-) s. n.

macrocósm s. n. (sil. -cro-)^[1]

macrocosm

macrocosm.

MACROCÓSM s. v. univers.^[1]

MACROCOSM s. cosmos, lume, univers.

MACROCOSMOS s. n. v. macrocosm.