MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -ce, adj. Care este lipsit de onoare și de scrupule; perfid, viclean. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.

machiavelic, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. II, 625 / P: ~chi-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr machiavelique, it machiavellico] 1-2 a, av (Care este) abil și fără scrupule Si: viclean, perfid, (rar) machiavelistic (1). 3-4 a, av De rea credință Si: viclean, perfid, (rar) machiavelistic (2). 5-6 a Care aparține (lui Macchiavelli sau) machiavelismului (4). 7-8 a Referitor (la Macchiavelli sau) la machiavelism (4).

MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -ce, adj. Care este abil și fără scrupule; perfid, viclean. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.

MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -e, adj. Care ține de machiavelism; perfid. Condusese cu machiavelică ferocitate condițiile împăcării cu Gică Elefterescu. C. PETRESCU, C. V. 333. Un plan machiavelic. ALECSANDRI, T. 1734. Nici putea înțelege acele machiavelice răstălmăciri născocite de iscusiții lumii care fac albul negru și ziua noapte. NEGRUZZI, S. I 244. – Pronunțat: -chi-a-.

MACHIAVÉLIC, -Ă adj. Abil și fără scrupule; perfid. [Pron. -chi-a-. / cf. it. machiavellico, fr. machiavélique].

MACHIAVÉLIC, -Ă adj. abil și fără scrupule; perfid. (< fr. machiavélique, it. machiavellico)

MACHIAVÉLIC ~că (~ci, ~ce) Care manifestă abilitate, perfidie și lipsă de scrupule în atingerea scopului urmărit; plin de viclenie și perfidie în comportare. /<fr. machiavélique, it. machiavellico

machiavelic a. 1. conform principiilor politice ale lui Machiavel; 2. fig. viclean, perfid: purtare machiavelică.

*machiavélic, -ă adj. De machiavelizm, conform machiavelizmuluĭ: politică machiavelică. Fig. Astuțios, perfid: plan machiavelic. În mod machiavelic.

machiavélic (-chia-) adj. m., pl. machiavélici; f. machiavélică, pl. machiavélice

machiavélic adj. m. (sil. -chi-a-), pl. machiavélici; f. sg. machiavélică, pl. machiavélice

MACHIAVÉLIC adj. v. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

machiavelic adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

machiavélic (machiavélică), adj. – Perfid. It. machiavellico (sec. XIX). – Der. machiavelism, s. n.

MACHIAVELIC, -Ă adj. Abil și fără scrupule, viclean, perfid, de rea credință, (rar) machiavelistic. O serie lungă de fapte farisaice și machiavelice. BARIȚIU, P. A. II, 625, cf. ALECSANDRI, T. 1734. Era atît de neabătut din drumul cel drept. . ., încît nici putea înțelege acele machiavelice răstălmăciri. NEGRUZZI, S. I, 244. Diplomația cea machiavelică a unui mic principe român era cît p-aci să arunce într-un grozav labirint de complicațiuni trei din statele cele mai ponderoase. HASDEU, I. V. 50. Condusese cu machiavelică ferocitate condițiile împăcării cu Gică Elefterescu. PETRESCU, C. V. 333. Îi întregește vorba cu un iz machiavelic: – Chiar așa are și de gînd să facă. CAMIL PETRESCU, O. II, 324. Idei machiavelice și funeste. BOGZA, A. Î. 507. – Pronunțat: -chi-a-, – Pl. : machiavelici, -ce. – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.