MACHIAVELIC A adj. Abil shi fara scrupule viclean perfid de rea credintza (rar) machiavelistic. O serie lunga de fapte farisaice shi machiavelice. BARITZIU P. A. II 625 cf. ALECSANDRI T. 1734. Era atit de neabatut din drumul cel drept. . . incit nici putea intzelege acele machiavelice rastalmaciri. NEGRUZZI S. I 244. Diplomatzia cea machiavelica a unui mic principe roman era cit paci sa arunce intrun grozav labirint de complicatziuni trei din statele cele mai ponderoase. HASDEU I. V. 50. Condusese cu machiavelica ferocitate conditziile impacarii cu Gica Elefterescu. PETRESCU C. V. 333. Ii intregeshte vorba cu un iz machiavelic: Chiar asha are shi de gind sa faca. CAMIL PETRESCU O. II 324. Idei machiavelice shi funeste. BOGZA A. I. 507. Pronuntzat: chia Pl. : machiavelici ce. Din fr. machiavélique it. machiavellico.