10 definiții pentru mănunchiuleț
Explicative DEX
MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mănunchi. – Mănunchi + suf. -uleț.
MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mănunchi. – Mănunchi + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mănunchiuleț sn [At: ISPIRESCU, L. 232 / V: (reg) ~uchiu~ / Pl: ~e / E: mănunchi + -uleț] 1-6 (Rar; șhp) Mănunchiaș (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar, și în forma mănuchiuleț) Diminutiv al lui mănunchi. Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănuchiulețe de flori. ISPIRESCU, E. 232. – Variantă: mănuchiuléț s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mănuchiuleț sn vz mănunchiuleț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNUCHIULÉȚ s. n. v. mănunchiuleț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mănunchiuléț (rar) s. n., pl. mănunchiuléțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mănunchiuléț s. n., pl. mănunchiuléțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
MĂNUNCHIULÉȚ s. v. buchețel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mănunchiuleț s. v. BUCHEȚEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MĂNUNCHIULÉȚ s. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel. Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănunchiulețe de flori. ISPIRESCU. L. 232. - Pl.: mănunchiulețe. Și: (regional) mănuchiuléț s. n. CADE. – Mănunchi + suf. -uleț.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mănunchiuleț, mănunchiulețesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui mănunchi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: buchețel
- Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănuchiulețe de flori. ISPIRESCU, E. 232. DLRLC
-
etimologie:
- Mănunchi + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09