opțiuni
  • info

10 definiții pentru mănunchiuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mănunchi. – Mănunchi + suf. -uleț.

MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mănunchi. – Mănunchi + suf. -uleț.

mănunchiuleț sn [At: ISPIRESCU, L. 232 / V: (reg) ~uchiu~ / Pl: ~e / E: mănunchi + -uleț] 1-6 (Rar; șhp) Mănunchiaș (1-6).

MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar, și în forma mănuchiuleț) Diminutiv al lui mănunchi. Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănuchiulețe de flori. ISPIRESCU, E. 232. – Variantă: mănuchiuléț s. n.

mănuchiuleț sn vz mănunchiuleț

MĂNUCHIULÉȚ s. n. v. mănunchiuleț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mănunchiuléț (rar) s. n., pl. mănunchiuléțe

mănunchiuléț s. n., pl. mănunchiuléțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂNUNCHIULÉȚ s. v. buchețel.

mănunchiuleț s. v. BUCHEȚEL.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂNUNCHIULÉȚ s. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel. Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănunchiulețe de flori. ISPIRESCU. L. 232. - Pl.: mănunchiulețe. Și: (regional) mănuchiuléț s. n. CADE. – Mănunchi + suf. -uleț.

Intrare: mănunchiuleț
mănunchiuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănunchiuleț
  • mănunchiulețul
  • mănunchiulețu‑
plural
  • mănunchiulețe
  • mănunchiulețele
genitiv-dativ singular
  • mănunchiuleț
  • mănunchiulețului
plural
  • mănunchiulețe
  • mănunchiulețelor
vocativ singular —
plural —
mănuchiuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănuchiuleț
  • mănuchiulețul
plural
  • mănuchiulețe
  • mănuchiulețele
genitiv-dativ singular
  • mănuchiuleț
  • mănuchiulețului
plural
  • mănuchiulețe
  • mănuchiulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mănunchiuleț, mănunchiulețesubstantiv neutru

  • 1. rar Diminutiv al lui mănunchi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buchețel
    • format_quote Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănuchiulețe de flori. ISPIRESCU, E. 232. DLRLC
etimologie:
  • Mănunchi + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.