10 definiții pentru mânușiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNUȘÍȚĂ, mânușițe, s. f. Mânuță. – Mână + suf. -ușiță.
MÂNUȘÍȚĂ, mânușițe, s. f. Mânuță. – Mână + suf. -ușiță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mânușiță sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 129r/17 / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: mână1 + -uș + -iță] 1-8 (Șhp) Mânuță (1-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mănușiță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: mănușă + -iță] 1-12 (Rar; șhp) Mănușică (1-12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNUȘÍȚĂ, mînușițe, s. f. Mînuță. Întinse mînușița spre obrazul mamei și zîmbi ușor. GÎRLEANU, T. 44. Cucoana Sevastița își furișă sub brațul lui sting.. mînușița dumisale fină. HOGAȘ, DR. II 135. Lasă-mă să-ți plîng de milăy Să-ți sărut a tale mîni.. Mînușițe, ce făcurăți De atîtea săptămîni? EMINESCU, O. IV 370.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânușíță s. f., g.-d. art. mânușíței; pl. mânușíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânușíță s. f., g.-d. art. mânușíței; pl. mânușíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mânușiță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNUȘÍȚĂ s. v. mânuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNUȘIȚĂ s. mînuță, (prin Maram.) mînucă, (prin Olt.) mînușică. (~ de copil.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂNUȘÍȚĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui m ă n u ș ă (II 1 b). Mânușițele ferestreului. DDRF. - Pl.: mânușițe. – Mănușă + suf. -iță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mânușiță, mânușițesubstantiv feminin
-
- Întinse mînușița spre obrazul mamei și zîmbi ușor. GÎRLEANU, T. 44. DLRLC
- Cucoana Sevastița își furișă sub brațul lui sting... mînușița dumisale fină. HOGAȘ, DR. II 135. DLRLC
- Lasă-mă să-ți plîng de milă, Să-ți sărut a tale mîni... Mînușițe, ce făcurăți De atîtea săptămîni? EMINESCU, O. IV 370. DLRLC
-
etimologie:
- Mână + sufix -ușiță. DEX '09 DEX '98