8 definiții pentru mânuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNÚȚĂ, mânuțe, s. f. Diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță. – Mână + suf. -uță.

MÂNÚȚĂ, mânuțe, s. f. Diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță. – Mână + suf. -uță.

mânuță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: mână1 + -uță] 1-8 (Șhp) Mână1 (1-3,136) (mică) Si: (reg) mânucă (1-8), mânuriță (1-8), mănușică (1-8), mânușiță (1-8), (rar) mânușoară (1-8).

MÎNÚȚĂ, mîmițe, s. f. Diminutiv al lui mînă. Fata își lăsă mînuță aspră... între degetele flăcăului. SADOVEANU, E. 124. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă. EMINESCU, O. IV 98.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mânúță s. f., g.-d. art. mânúței; pl. mânúțe

mânúță s. f., g.-d. art. mânúței; pl. mânúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNÚȚĂ s. mânușiță, (prin Maram.) mânucă, (prin Olt.) mânușică. (O ~ de copil.)

MÎNUȚĂ s. mînușiță, (prin Maram.) mînucă, (prin Olt.) mînușică. (O ~ de copil.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mânuță de aur expr. (intl.) hoț de buzunare.

Intrare: mânuță
mânuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânuță
  • mânuța
plural
  • mânuțe
  • mânuțele
genitiv-dativ singular
  • mânuțe
  • mânuței
plural
  • mânuțe
  • mânuțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânuță, mânuțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui mână. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fata își lăsă mînuța aspră... între degetele flăcăului. SADOVEANU, E. 124. DLRLC
    • format_quote Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă. EMINESCU, O. IV 98. DLRLC
etimologie:
  • Mână + sufix -uță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.