5 definiții pentru mâniat
Dicționare explicative
MÂNIÁT, -Ă, mâniați, -te, adj. Înfuriat, iritat, foarte supărat. [Pr.: -ni-at] – V. mânia.
MÂNIÁT, -Ă, mâniați, -te, adj. Înfuriat, iritat, foarte supărat. [Pr.: -ni-at] – V. mânia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mâniat, ~ă sm, a [At: POLIZU / Pl: ~ați, ~e / E: mânia] 1-2 (Om) plin de mânie (1) Si: mânios (1-2). 3-4 (Om) supărat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNIÁT, -Ă, mîniați, -te, adj. Supărat, iritat, înfuriat. ◊ (Substantivat) Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Other relational dictionaries
MÂNIÁT adj. v. furios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNIAT adj. furios, îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mâniat, mâniatăadjectiv
-
- Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113. DLRLC
-
etimologie:
- mânia DEX '98 DEX '09