LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. (Rar) Care lasă, care amână treburile de azi pe mâine, care își neglijează îndatoririle. – Lăsa + suf. -ător.

lăsător, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvp) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: lăsa + -ător] 1 a Care cedează ușor, fiind lipsit de voința de a face ceva anume Si: delăsător, leneș, moale. 2 a Îngăduitor. 3 a Blând (1). 4 a (Înv) Spornic. 5 a (Înv) Generos (4). 6 a (Îvr) Care încetează. 7 a (Îvr; îs) Sirop ~ Laxativ. 8 sm (Jur; înv; îs) ~iul moștenirii (ori de moștenire) Persoană care execută un act testamentar de punere în posesie a urmașilor. 9 sf (Pop) Potecă de munte în pantă pe care sunt coborâte oile la adăpost, în sat. 10 sf (Dob) Instalație la gardurile pescărești care blochează ieșirea peștelui permițând, în același timp, circulația bărcilor Si: călcătoare. 11 sf (Reg) Schimbătoare la plug. 12 sf (Reg) Dependință a unei gospodării, folosită ca spațiu de depozitare.

LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. Care lasă, care amână treburile de azi pe mâine, care își neglijează îndatoririle. – Lăsa + suf. -ător.

LĂSĂTÓR, -OÁRE, lăsători, -oare, adj. Care își neglijează îndatoririle, nepăsător, neglijent, lipsit de rîvnă sau de vigoare la lucru. Boierul, blajin și lăsător... n-a mai dat pe la primărie. SADOVEANU, O. VII 277. Dar și tu ești cam lăsător, dragă Gogule. REBREANU, R. I 173. E foarte deștept, dar e... cam lăsător. HOGAȘ, DR. II 52.

LĂSĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care lasă lucrurile de azi pe mâine; care își amână obligațiile. /a (se) lăsa + suf. ~tor

lăsătór, -oáre adj. Care tot lasă lucrurile de azĭ pe mîne, indolent, tembel.

lăsătór (rar) adj. m., pl. lăsătóri; f. sg. și pl. lăsătoáre

lăsătór adj. m., pl. lăsătóri; f. sg. și pl. lăsătoáre

LĂSĂTÓR adj. v. indiferent.

LĂSĂTOR adj. apatic, delăsător, indiferent, indolent, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.)