optziuni
  • info

10 definitzii pentru luptator

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

LUPTATÓR OÁRE luptatori oare s. m. shi f. Persoana care (se) lupta; combatant militant. ♦ (La m.) Sportiv care practica luptele (libere sau clasice). Lupta + suf. ator.

LUPTATÓR OÁRE luptatori oare s. m. shi f. Persoana care (se) lupta; combatant militant. ♦ (La m.) Sportiv care practica luptele (libere sau clasice). Lupta + suf. ator.

luptator ~oare [At: DEX / Pl: ~i ~oare / E: lupta + ator] 14 smf a (Persoana) care (se) lupta (12) Si: combatant militant (rar) luptash (12). 5 sm Sportiv care practica luptele libere sau clasice. 67 smf a (Fig) (Persoana) care depune eforturi fizice shi intelectuale pentru a realiza ceva. 89 smf a (Pex) (Persoana) care nu se da batuta.

LUPTATÓR OÁRE luptatori oare s. m. shi f. Cel care (se) lupta. Logica luptatorului e conditzionata de scopul carel urmareshte. IBRAILEANU SP. CR. 98. Nimic nui mai de ris k plinsul In ochii unui luptator. COSHBUC P. I 194. ♦ (Sport) Atlet care practica luptele (1).

LUPTATÓR ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. 1) Persoana care lupta; om care se afla in lupta; combatant. ~ pentru pace. 2) Sportiv care practica luptele (libere sau clasice). ~ de categorie grea. /a lupta + suf. ~ator

luptator m. cel ce se lupta.

luptatór oáre adj. shi s. Care se lupta. V. campion.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

luptatór s. m. pl. luptatóri

luptatór s. m. pl. luptatóri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

LUPTATÓR s. (MIL.) 1. razboinic (reg.) luptash (inv.) boinic razboitor sagar. (~ incercat in batalii.) 2. v. combatant.

LUPTATOR s. (MIL.) 1. razboinic (reg.) luptash (inv.) boinic razboitor sagar. (~ incercat in batalii.) 2. combatant. (Asociatzia foshtilor ~i.)

Intrare: luptator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luptator
  • luptatorul
  • luptatoru‑
plural
  • luptatori
  • luptatorii
genitiv-dativ singular
  • luptator
  • luptatorului
plural
  • luptatori
  • luptatorilor
vocativ singular
  • luptatorule
plural
  • luptatorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

luptator, luptatorisubstantiv masculin
luptatoare, luptatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoana care (se) lupta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: combatant militant
    • format_quote Logica luptatorului e conditzionata de scopul carel urmareshte. IBRAILEANU SP. CR. 98. DLRLC
    • format_quote Nimic nui mai de ris k plinsul In ochii unui luptator. COSHBUC P. I 194. DLRLC
    • 1.1. masculin Sportiv care practica luptele (libere sau clasice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Lupta + sufix ator. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.