12 definiții pentru lunecuș
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
Explicative DEX
LUNECÚȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. – Luneca + suf. -uș.
lunecuș sn [At: ODOBESCU, S. II, 532 / V: (reg) ~nic~ / Pl: ~uri / E: luneca + -uș] 1 Teren lunecos (1). 2 Ghețuș. 3 Alunecare. 4 (Îvr; fig) Păcat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUNECÚȘ, lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. ♦ Ghețuș. 2. Alunecare. – Luneca + suf. -uș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
LUNECÚȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă, teren lunecos (după ploaie sau prin îngheț). Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. ♦ Loc unde se dau copiii pe gheață; ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. Mergeau cu mare grijă și la oarecare depărtare unul de altul, că era primejdie de lunecuș. V. ROM. noiembrie 1953, 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUNECÚȘ ~uri n. 1) Loc umed sau înghețat pe care se lunecă. 2) Loc unde se dau copiii pe gheață; ghețuș. /a luneca + suf. ~uș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lunecuș n. V. alunecuș.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lunicuș sn vz lunecuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
lunecúș s. n., pl. lunecúșuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lunecúș s. n., (locuri) pl. lunecúșuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
LUNECÚȘ s. v. ghețuș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUNECUȘ s. alunecuș, ghețuș, (reg.) răpăguș, (Ban.) rapăg.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lunecuș, lunecușurisubstantiv neutru
- 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. DLRLC
-
- 2. Alunecare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: alunecare
- Mergeau cu mare grijă și la oarecare depărtare unul de altul, că era primejdie de lunecuș. V. ROM. noiembrie 1953, 11. DLRLC
-
etimologie:
- Luneca + sufix -uș. DEX '09 DEX '98