locui [At: PSALT. HUR. 27^r/2 / V: (inv) lac~ (ivr) luc~ / Pzi: ~esc / E: mg lakni cf loc] 1 vi Ashi avea domiciliul undeva. 2 vi A trai undeva Si: a sta (pfm) a shedea (ivp) a salashlui. 3 vi (Pex; d. pasari animale insecte) Ashi avea cuibul vizuina etc. undeva. 4 vi (De obicei urmat de determinari temporale) A ramane undeva sau la cineva o vreme Si: a se opri a poposi (reg) a manea. 5 vi (Rel; inv) A continua sa existe (in conshtiintza oamenilor) Si: a dainui a dura a persista (ivp) a sta. 6 vi (Inv) A se afla undeva sau la cineva Si: a exista a trai (inv) a vietzui. 7 vi (Inv; d. organe ale corpului omenesc) A se afla. 8 vi (Inv; d. afectziuni) A fi localizat. 9 vi (Inv) Ashi petrece viatza intrun anumit fel Si: a trai. 10 vi A convietzui. 11 vi (Inv) A trai in concubinaj Si: (pop) a se tzine. 12 vt (Inv) A ocupa un loc pentru a se stabili Si: a popula. 13 vt (Inv) A fi raspandit intro anumita regiune Si: a popula. 14 vt (Inv; c. i. oameni populatzii etc.) A asheza intrun loc Si: a coloniza a stabili.

LOCUÍ locuiesc vb. IV. 1. Intranz. Ashi avea domiciliul a fi stabilit cu locuintza undeva. V. sta shedea. Cu Haralambie Oantza se considera prieten. Locuiesc pe aceeashi strada. SAHIA N. 95. Locuiam intrun sat de pe malul sting al Buzaului. ODOBESCU S. III 22. Acum shi locuiau impreuna. NEGRUZZI S. I 47. ◊ Tranz. (Rar) Am putea locui lumea satelor. EMINESCU N. 33. El locuieshte un maretz palat de vara. ALECSANDRI P. III 83. 2. Tranz. (Invechit) A asheza pe cineva intrun loc; a coloniza. Drumul mare este prin mijlocul a citeva sate de unguri adushi shi locuitzi aice de domnii romini. NEGRUZZI S. I 193. ◊ Refl. Multe familii bogate ce se locuisera in tzara pribegira. NEGRUZZI S. I 144.

A LOCUÍ ~iésc 1. intranz. A fi ashezat cu traiul (undeva); a trai. 2. tranz. inv.A instala cu traiul (intrun loc nou). /<ung. lakni

locuì v. a shedea intr’un loc a trai undeva. [V. lacuì].

lacui³ v vz locui

lucui v vz locui

lacuì (locuì) v. a shedea intr’un loc a trai undeva. [Ung. LAKN^[1] forma literara locui a fost modelata dupa loc cu care n’are de a face].

1) lacuĭésc (vechĭ) shi locuĭésc v. intr. (ung. lakni a locui. Locuĭesc supt infl. luĭ loc). SHed is stabilit intr’un loc: a locui intr’o casa intr’un orash la tzara. V. tr. Barbariĭ locuĭaŭ odinioara Dacia.

locuĭésc V. lacuĭesc 1.

locuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. locuiésc imperf. 3 sg. locuiá; conj. prez. 3 sa locuiásca

locuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. locuiésc imperf. 3 sg. locuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. locuiásca

locui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. locuiesc conj. locuiasca)

locuesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

LOCUÍ vb. 1. a domicilia a fi a sta a shedea (pop.) a haladui a salashlui (inv. shi reg.) a baciui (reg.) a salashi (inv.) a salashui. (Mama a ~ o vreme la Bacau.) 2. v. popula.

LOCUÍ vb. v. coloniza dainui dura exista fi mentzine pastra perpetua persista ramane trai tzine vietzui.

LOCUI vb. 1. a domicilia a fi a sta a shedea (pop.) a haladui a salashlui (inv. shi reg.) a baciui (reg.) a salashi (inv.) a salashui. (Mama a ~ o vreme la Bacau.) 2. a popula. (Tribul ~ in nordul regiunii.)

locui vb. v. COLONIZA. DAINUI. DURA. EXISTA. FI. MENTZINE. PASTRA. PERPETUA. PERSISTA. RAMINE. TRAI. TZINE. VIETZUI.

locuí (locuiésc locuít) vb. A trai a avea reshedintza. Var. lacui. Mag. lakni (Cihac II 511; Tiktin; Gáldi Dict. 93). Rezultatul normal lacui azi inv. a fost apropiat de loc. Cf. sl. lakuvati care apare numai in acte de provenintza romana shi in bg. din Trans. lakuva (Miklosich Bulg. 126). Der. locash (var. lacash) s. n. (locuintza) din mag. lakás; locuintza s. f. (casa de locuit) cu suf. intza; locuitor s. m.; conlocui vb. (a trai impreuna) format dupa fr. cohabiter; conlocuitor adj. cuvint fortzat de regimul comunist.

lacuí lacuiesc vb. intranz. (pop.) A locui: „Leacu meu e pa varvuri / Lacuieshten decunguri” (Papahagi 1925: 187). Din magh. lakni „dupa loc” (Cihac cf. DER); var. a lui locui (< magh. lakni) (MDA).

lacuí lacuiesc vb. intranz. (pop.) A locui: „Leacu meu e pa varvuri / Lacuieshten decunguri” (Papahagi 1925: 187). Din magh. lakni „dupa loc” (Cihac cf. DER).