locuí (locuiésc locuít) vb. A trai a avea reshedintza. Var. lacui. Mag. lakni (Cihac II 511; Tiktin; Gáldi Dict. 93). Rezultatul normal lacui azi inv. a fost apropiat de loc. Cf. sl. lakuvati care apare numai in acte de provenintza romana shi in bg. din Trans. lakuva (Miklosich Bulg. 126). Der. locash (var. lacash) s. n. (locuintza) din mag. lakás; locuintza s. f. (casa de locuit) cu suf. intza; locuitor s. m.; conlocui vb. (a trai impreuna) format dupa fr. cohabiter; conlocuitor adj. cuvint fortzat de regimul comunist.