lipit² ~a a [At: CORESI ap. GCR I 23/3 / V: (ivr) lep~ / E: lipi] 1 Fixat de ceva cu ajutorul unei materii cleioase Si: aplicat atashat. 2 (D. obiecte sau fragmente de obiecte) Asamblat cu ajutorul unui adeziv sau printrun procedeu tehnic realizand un tot nedemontabil Si: sudat. 3 (Pfm; ie) A fi ~ de foame sau a avea (ori a fi cu) coastele ~e de foame A fi foarte flamand. 4 (D. materii vascoase) Prins prin atingere de ceva. 5 (Pop) Ingemanat. 6 (Ivr) Care este in legatura cu ceva Si: aferent. 7 (D. constructzii sau d. partzi ale lor) Acoperit cu un strat de muruiala shi netezit. 8 (Fig; d. ochi sau d. privire) Orientat shi fixat asupra unui lucru. 9 (In oranduirea feudala; d. oameni) Care nu poate pleca pe alta moshie Vz legat. 10 (Is) Saracie ~a Saracie extrema. 11 (Pop; ie) A fi sarac (sau rar calic sau sarman) ~ pamantului A fi foarte sarac. 12 Situat in apropierea cuiva sau a ceva Si: invecinat. 13 Pus in contact imediat astfel incat sa se atinga cu altceva sau cu altcineva. 14 (Inv; d. localitatzi terenuri teritorii) Incorporat. 15 (Inv) Completat. 16 (Ivr) Care are trasaturi asemanatoare cu un alt obiect. 17 (Asr) Legat sufleteshte de ceva sau de cineva Si: atashat. 18 Care nu se desparte de ceva sau de cineva. 19 (Ivr; d. oameni) Pripashit. 20 (Ivr; d. oameni) Stabilit. 21 (Inv; d. oameni) Devotat cuiva. 22 (Reg) Foarte asemanator.

LIPÍT² A lipitzite adj. 1. Prins impreunat imbinat cu ajutorul unei materii cleioase (sau printrun procedeu tehnic). V. incleiat sudat. TZevi lipite. ♦ (Despre pleoape sau ochi) Care se deschide cu greu. Da da... rosti Ionici ridicinduse in capul oaselor cu ochii lipitzi. CAMILAR N. I 15. 2. Fig. (Despre persoane sau lucruri; uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Foarte apropiat de cineva sau de ceva strins alaturat. Ilenutza Precup grabeshte maruntmarunt pe linga casele lipite una de alta. C. PETRESCU A. 460. Sub lampa doua mese lipite una de alta shi acoperite cu o fatza de masa cenushie. DELAVRANCEA H. T. 217. Un zimbet trist shi sfint Pe buzelei lipite. EMINESCU O. I 288. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flamind; a fi lihnit de foame. (Sarac sau calic) lipit (pamintului) = extrem de sarac. [Popa Bradu] na vrut... sa porneasca cu mortul pina nu i se aduce o trasura macar k neamul mortului era sarac lipit. PAS Z. I 232. I so scos averea la mezat... o ramas lipita pamintului. ALECSANDRI T. 258. A ramas calic lipit pamintului. SHEZ. III 11.

lipit a. 1. prins cu ceva cleios; 2. uns cu pamant galben: prispa lipita; 3. strans apropiat: sta lipit de zid; lipit (pamantului) foarte sarac ajuns la sapa de lemn (aluziune la starea de servitute a tzaranului clacash legat de pamantul in care locuia): suntem lipitzi de tzerna shi lumea e calica AL. ║ n. actziunea de a lipi: lipitul afishelor.

lipít a adj. Prins fixat cu cleĭ. Uns acoperit cu lut: vatra lipita. Chear alaturea exact alaturat: a sta lipit de perete. Calic (orĭ sarac) lipit saŭ lipit pamintuluĭ (mlat. glebae astrictus) foarte sarac (amintire de la sherbiĭ care n’aveaŭ voĭe sa stramute de pe o moshie pe alta).

LIPÍT adj. 1. v. incleiat. 2. (LINGV. BIOL. TEHN.) aglutinat alipit reunit sudat unit. (Cuvinte ~.) 3. muruit (inv. shi reg.) spoit. (Perete ~.) 4. v. strans.

LIPIT adj. 1. incleiat. (Obiect ~.) 2. (LINGV. BIOL. TEHN.) aglutinat alipit reunit sudat unit. (Cuvinte ~.) 3. muruit (inv. shi reg.) spoit. (Perete ~.)

Lipit ≠ dezlipit