LIPÍT² A lipitzite adj. 1. Prins impreunat imbinat cu ajutorul unei materii cleioase (sau printrun procedeu tehnic). V. incleiat sudat. TZevi lipite. ♦ (Despre pleoape sau ochi) Care se deschide cu greu. Da da... rosti Ionici ridicinduse in capul oaselor cu ochii lipitzi. CAMILAR N. I 15. 2. Fig. (Despre persoane sau lucruri; uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Foarte apropiat de cineva sau de ceva strins alaturat. Ilenutza Precup grabeshte maruntmarunt pe linga casele lipite una de alta. C. PETRESCU A. 460. Sub lampa doua mese lipite una de alta shi acoperite cu o fatza de masa cenushie. DELAVRANCEA H. T. 217. Un zimbet trist shi sfint Pe buzelei lipite. EMINESCU O. I 288. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flamind; a fi lihnit de foame. (Sarac sau calic) lipit (pamintului) = extrem de sarac. [Popa Bradu] na vrut... sa porneasca cu mortul pina nu i se aduce o trasura macar k neamul mortului era sarac lipit. PAS Z. I 232. I so scos averea la mezat... o ramas lipita pamintului. ALECSANDRI T. 258. A ramas calic lipit pamintului. SHEZ. III 11.