LÍMBA limbi s. f. I. Organ musculos mobil care se afla in gura servind la perceperea gustului la mestecarea shi la inghitzirea alimentelor la om fiind shi organul principal de vorbire. ◊ Expr. Ashi inghitzi limba = a) a manca cu pofta; b) a se abtzine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tacut. A alerga (sau a umbla) dupa ceva (sau dupa cineva) cu limba scoasa = a cauta cu orice pretz sa obtzina sau sa gaseasca ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau ai ieshi) limba deun cot = a) ashi pierde respiratzia a gafai; b) a munci mult a fi foarte ostenit. A avea limba de aur = a avea darul de a vorbi frumos elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos prietenos amabil. A avea limba lunga sau a fi lung de limba (sau limba lunga) = a vorbi prea mult a fi flecar. A avea mancarime de (sau vierme la) limba = a fi limbut a nu pastra o taina. A fi slobod la limba (sau limba sloboda) = a spune multe cu sinceritate shi fara prudentza a spune shi ce nu trebuie. Ashi scurta limba = a vorbi mai putzin. A scurta (sau a taia a lega) limba cuiva = a opri a impiedica pe cineva sa vorbeasca. A prinde (la) limba = a capata curaj a incepe sa vorbeasca. A i se lua (sau ai pieri a i se incurca a i se ingrosha cuiva) limba sau a nu avea limba (de grait) = a nu avea curajul sa vorbeasca. Ashi pune frau la limba sau ashi tzine (sau baga) limba (in gura) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie a tacea. (A avea) limba ascutzita (sau rea de sharpe) = (a fi) rautacios malitzios in tot ce spune. A intzepa cu limba = a fi ironic a batjocuri. A trage pe cineva de limba = a descoase pe cineva a cauta sa afle tainele cuiva. A fi cu doua limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos fatzarnic prefacut. Ashi mushca limba = a regreta k a vorbit ceea ce nu trebuia. Ai sta (sau ai umbla ai veni) pe limba = a nushi putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate specific oamenilor prin care aceshtia ishi exprima gandurile sentimentele shi dorintzele; limbaj grai. 2. Limbajul unei comunitatzi umane istoric constituita caracterizat prin structura gramaticala fonetica shi lexicala proprie. ◊ Limba comuna = a) stadiu in evolutzia unei limbi anterior diferentzierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane in special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace shi procedee (decat sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei shi sentimente. Limba surdomutzilor. 4. (Inv. shi reg.) Vorba cuvant; grai glas. ◊ Expr. Cu limba de moarte = k ultima dorintza (exprimata pe patul mortzii). A lega pe cineva cu limba de moarte = a obliga pe cineva (prin juramant) satzi indeplineasca o ultima dorintza exprimata inainte de moarte. 5. (Inv.) Prizonier folosit k informator asupra situatziei armatei inamice. 6. (Inv. shi arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeashi limba; popor neam natziune. III. Nume dat unor obiecte instrumente etc. care seamana formal sau functzional cu limba (I). 1. Bara mobila de metal agatzata in interiorul clopotului care prin mishcare loveshte peretzii lui facandul sa sune. 2. Fiecare dintre aratatoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal de os de material plastic etc. care inlesneshte incaltzarea pantofilor; incaltzator. 4. Bucata de piele de panza etc. lunga shi ingusta care acopera deschizatura incaltzamintei in locul unde aceasta se incheie cu shiretul. 5. Lama de metal a unui cutzit a unui briceag etc. 6. Flacara de forma alungita. ♦ Fashie de lumina care strabate intunericul. 7. Fashie lunga shi ingusta de pamant de padure etc. 8. Deschizatura gura lasata la cotetzul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limbaapei = broscaritza; limbaboului = planta erbacee acoperita cu peri aspri shi tzeposhi cu flori albastre roz sau albe (Anchusa officinalis); limbacucului = a) feriga mica cu rizom scurt shi tarator de obicei cu o singura frunza penata compusa (Botrychium lunaria); b) planta erbacee cu flori de culoare albastruieliliachie care creshte in regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limbamielului (sau mielushelului) = planta erbacee acoperita cu peri aspri cu flori albastre sau albe; arariel (Borago officinalis); limbaoii = a) planta erbacee cu frunze dintzate shi spinoase cu flori purpurii care creshte prin locuri umede shi mlashtinoase (Cirsium canum); b) mica planta erbacee cu frunzele dispuse in rozeta shi cu flori roz grupate in spice (Plantago gentianoides); limbapeshtelui = planta erbacee cu frunzele verzialbastrui shi cu flori violete (Limonium vulgare); limbasoacrei = nume dat mai multor specii de plante inrudite cu cactusul cu tulpina spinoasa shi flori roshii albe sau galbene; limbasharpelui = feriga mica cu rizomul lung cu o singura frunza de forma ovala raspandita prin locurile umede prin tufishuri shi paduri (Ophioglossum vulgatum); limbavrabiei = planta erbacee cu tulpina dreapta cu frunze lanceolate shi cu flori mici verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limbademare = peshte marin cu corpul oval shi asimetric cu ambii ochi situatzi pe o singura parte (Solea nasuta). Lat. lingua.

LÍMBA ~i f. 1) Organ musculos mobil situat in cavitatea bucala shi servind la mestecarea inghitzirea shi determinarea gustului alimentelor la om fiind organul principal al vorbirii. ◊ Ashi mushca ~a a regreta vorbele spuse. A scoate ~a de un cot a) a gafai de oboseala; b) a lucra din greu. A vorbi in varful ~i a rosti cuvintele cu un fonetism ultraliterar hipercorect. A avea ~a lunga (a fi lung de ~) a) a avea inclinatzie spre palavrageala; b) a fi limbut. A avea mancarime de ~ a nu fi in stare sa pastreze un secret. Ashi pune frau la ~ ashi tzine ~a (dupa dintzi) a nu vorbi ceea ce nu trebuie; a pastra o taina. ~a oase nare se zice despre cineva care vorbeshte ceea ce nu trebuie. A trage pe cineva de ~ a descoase a ispiti pe cineva. Ai sta (sau ai umbla a i se invarti ai veni) pe ~ ashi aminti vag un cuvant fara al putea exprima. Pasarea pe (pre) ~a ei piere de multe ori omul da de necaz pentru k nu shtie sa taca cand trebuie. 2) Mijloc principal de comunicare intre oameni constand dintrun sistem lexical organizat dupa anumite legi gramaticale shi avand o structura fonetica specifica; limbaj. ~a unui popor. 3) Limbajul unei comunitatzi umane constituite istoriceshte. 4) Totalitate a altor mijloace de comunicare (decat sunetele articulate) a sentimentelor shi ideilor. ~a surdomutzilor. 5) Mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate unui anumit mediu unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane (in special a unui scriitor); stil. ~a presei. ~a lui Creanga. ◊ (A spune ceva) cu ~ de moarte (a spune ceva) k ultima dorintza exprimata pe patul de moarte. 6) inv. Prizonier folosit pentru a obtzine informatzii despre armata inamica. 7) inv. Totalitate a oamenilor traind pe acelashi teritoriu avand in comun o cultura o traditzie o credintza; popor; neam. 8) Orice obiect sau instrument asemanator k forma sau functzie cu organul respectiv. ~a clopotului. ◊ ~a ceasornicului pendul al unui orologiu. ~ de incaltzat obiect de metal sau de plastic care serveshte la incaltzat. ~a ghetei bucata de piele care acopera deschizatura incaltzamintei in locul unde se petrec shireturile. ~i de foc flacari de foc alungite. 9) Fashie lunga shi ingusta (de pamant de padure de apa etc.). 10): ~aboului planta erbacee acoperita cu peri aspri shi tzeposhi cu flori albastre roz sau albe. ~abroashtei planta erbacee cu tulpina dreapta ramificata shi cu flori albe sau trandafirii ce creshte prin locuri umede; limbaritza. ~amielului planta erbacee acoperita cu peri aspri cu flori albastre sau albe folosita contra tusei. 11): ~ demare peshte marin cu corpul oval shi asimetric cu ambii ochi situatzi pe o singura parte care traieshte mai mult acoperit cu nisip. [G.D. limbii] /<lat. lingua

límba s. f. g.d. art. límbii; pl. limbi

LÍMBA s. v. agava cambula cordar cuvant glas grai gura iscoada intinzator natziune neam popor spion struna tastiera termen voce vorba.

LÍMBA s. 1. (LINGV.) (livr.) idiom. (O ~ romanica.) 2. (LINGV.) limba neogreaca = limba romaica; limba romaica v. limba neogreaca; limba veche slava v. paleoslava; limba ariana v. limba indoariana limba indoiraniana; limba indoariana = limba ariana limba indoiraniana; limba indoiraniana = limba ariana limba indoariana. 3. v. limbaj. 4. v. exprimare. 5. aratator (Transilv.) manosh (prin Transilv.) mutatau (Ban.) tzagar. (~ la ceas.) 6. v. incaltzator. 7. v. taish. 8. v. cutzit. 9. v. pisc. 10. (reg.) garlici pridvor tinda. (~ la plasa de pescuit.) 11. v. bucata. 12. (BOT.; Phyllocactus ackermanni) (reg.) palma. 13. (BOT.) limbacerbului (Scolopendrium vulgare) = navalnic (rar) scolopendra (reg.) iarbaciutei limbavacii limbavecinei; limbacucului (Botrychium lunaria) = (reg.) colan dragoste iarbadragostei; limbamarii = a) (Iberis semperflorens) (reg.) lilicele (pl.); b) (Iberis umbellata) (reg.) limbushoara; limbamielului (Borrago officinalis) = aratzel borantza otratzel; limbaoii (Cirsium canum) = (reg.) palamida; limbasoacrei (Opuntia) = opuntzia. 14. (IHT.) limbademare = a) (Solea nasuta sau lascaris) (reg.) shoarecedemare; b) (Solea impar) (reg.) glosa shoarecedemare.

LASCARIS familie de nobili bizantini. Mai importantzi: Theodor I L. primul suveran (12041222 incoronat in 1208) al Imp. Bizantin de la Niceea; Ioan III Vatatzes (12221254) ginerele precedentului. Cel mai de seama conducator al Imp. Bizantin de la Niceea.

LASCARIS (LASKARIS) Contantinos (14341501) umanist bizantin. Dupa caderea Constantinopolului (1453) se refugiaza in Italia fiind profesor de limba greaca. Gramatica sa („Erotemata”) este prima lucrare tiparit in limba greaca.

LASCARIS (LASKARIS) Iános (14451534) erudit bizantin. Sa refugiat mai intai in Italia la Florentza apoi la Roma unde a fundat Colegiul grec shi ulterior in Frantza. Aici in timpul lui Carol VIII shi Ludovic XI a indeplinit misiuni diplomatice. Profesor de greaca la Sobona. Autor al unei „Antologii” importanta pentru cunoashterea limbii shi literaturii greceshti.

LASCARIS Mihail (19031965) istoric grec. Prof. univ. la Salonic. Studii privind Imp. Bizantin shi istoria popoarelor balcanice („Influentze bizantine in diplomatzia bulgara shi slavoromana” „Grecia shi Serbia in timpul razboiului din 1885”). M. coresp. al Acad. Romane (1933).