Definitzia cu ID-ul 43772:

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

LÍMBA limbi s. f. I. Organ musculos mobil care se afla in gura servind la perceperea gustului la mestecarea shi la inghitzirea alimentelor la om fiind shi organul principal de vorbire. ◊ Expr. Ashi inghitzi limba = a) a manca cu pofta; b) a se abtzine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tacut. A alerga (sau a umbla) dupa ceva (sau dupa cineva) cu limba scoasa = a cauta cu orice pretz sa obtzina sau sa gaseasca ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau ai ieshi) limba deun cot = a) ashi pierde respiratzia a gafai; b) a munci mult a fi foarte ostenit. A avea limba de aur = a avea darul de a vorbi frumos elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos prietenos amabil. A avea limba lunga sau a fi lung de limba (sau limba lunga) = a vorbi prea mult a fi flecar. A avea mancarime de (sau vierme la) limba = a fi limbut a nu pastra o taina. A fi slobod la limba (sau limba sloboda) = a spune multe cu sinceritate shi fara prudentza a spune shi ce nu trebuie. Ashi scurta limba = a vorbi mai putzin. A scurta (sau a taia a lega) limba cuiva = a opri a impiedica pe cineva sa vorbeasca. A prinde (la) limba = a capata curaj a incepe sa vorbeasca. A i se lua (sau ai pieri a i se incurca a i se ingrosha cuiva) limba sau a nu avea limba (de grait) = a nu avea curajul sa vorbeasca. Ashi pune frau la limba sau ashi tzine (sau baga) limba (in gura) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie a tacea. (A avea) limba ascutzita (sau rea de sharpe) = (a fi) rautacios malitzios in tot ce spune. A intzepa cu limba = a fi ironic a batjocuri. A trage pe cineva de limba = a descoase pe cineva a cauta sa afle tainele cuiva. A fi cu doua limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos fatzarnic prefacut. Ashi mushca limba = a regreta k a vorbit ceea ce nu trebuia. Ai sta (sau ai umbla ai veni) pe limba = a nushi putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate specific oamenilor prin care aceshtia ishi exprima gandurile sentimentele shi dorintzele; limbaj grai. 2. Limbajul unei comunitatzi umane istoric constituita caracterizat prin structura gramaticala fonetica shi lexicala proprie. ◊ Limba comuna = a) stadiu in evolutzia unei limbi anterior diferentzierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane in special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace shi procedee (decat sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei shi sentimente. Limba surdomutzilor. 4. (Inv. shi reg.) Vorba cuvant; grai glas. ◊ Expr. Cu limba de moarte = k ultima dorintza (exprimata pe patul mortzii). A lega pe cineva cu limba de moarte = a obliga pe cineva (prin juramant) satzi indeplineasca o ultima dorintza exprimata inainte de moarte. 5. (Inv.) Prizonier folosit k informator asupra situatziei armatei inamice. 6. (Inv. shi arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeashi limba; popor neam natziune. III. Nume dat unor obiecte instrumente etc. care seamana formal sau functzional cu limba (I). 1. Bara mobila de metal agatzata in interiorul clopotului care prin mishcare loveshte peretzii lui facandul sa sune. 2. Fiecare dintre aratatoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal de os de material plastic etc. care inlesneshte incaltzarea pantofilor; incaltzator. 4. Bucata de piele de panza etc. lunga shi ingusta care acopera deschizatura incaltzamintei in locul unde aceasta se incheie cu shiretul. 5. Lama de metal a unui cutzit a unui briceag etc. 6. Flacara de forma alungita. ♦ Fashie de lumina care strabate intunericul. 7. Fashie lunga shi ingusta de pamant de padure etc. 8. Deschizatura gura lasata la cotetzul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limbaapei = broscaritza; limbaboului = planta erbacee acoperita cu peri aspri shi tzeposhi cu flori albastre roz sau albe (Anchusa officinalis); limbacucului = a) feriga mica cu rizom scurt shi tarator de obicei cu o singura frunza penata compusa (Botrychium lunaria); b) planta erbacee cu flori de culoare albastruieliliachie care creshte in regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limbamielului (sau mielushelului) = planta erbacee acoperita cu peri aspri cu flori albastre sau albe; arariel (Borago officinalis); limbaoii = a) planta erbacee cu frunze dintzate shi spinoase cu flori purpurii care creshte prin locuri umede shi mlashtinoase (Cirsium canum); b) mica planta erbacee cu frunzele dispuse in rozeta shi cu flori roz grupate in spice (Plantago gentianoides); limbapeshtelui = planta erbacee cu frunzele verzialbastrui shi cu flori violete (Limonium vulgare); limbasoacrei = nume dat mai multor specii de plante inrudite cu cactusul cu tulpina spinoasa shi flori roshii albe sau galbene; limbasharpelui = feriga mica cu rizomul lung cu o singura frunza de forma ovala raspandita prin locurile umede prin tufishuri shi paduri (Ophioglossum vulgatum); limbavrabiei = planta erbacee cu tulpina dreapta cu frunze lanceolate shi cu flori mici verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limbademare = peshte marin cu corpul oval shi asimetric cu ambii ochi situatzi pe o singura parte (Solea nasuta). Lat. lingua.