11 definiții pentru leșinat
din care- explicative (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina.
LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leșinat1 [At: NEGRUZZI, S. II, 9 / Pl: ~uri / E: leșina] (Îvr) 1-2 smf[1] Leșin (1-2). corectată
- În original lipsește mențiunea smf — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leșinat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, MOL. 752/14 / Pl: ~ați, ~e / E: leșina] 1 Care și-a pierdut temporar cunoștința ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc. 2 Care este lipsit de vlagă din cauza foamei, a setei etc. Si: extenuat, moleșit, sfârșit. 3 (Fig) Extrem de slab. 4 (Reg) Lacom. 5 (Mun; d. preparate culinare) Care are zahăr în exces.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. (Despre ființe) 1. Căzut în leșin, în nesimțire de spaimă, de durere etc.) Dumitru Lie și Ispas, coborîți și ei la poruncă, ridicară pe brațe copila leșinată. SADOVEANU, O. VII 41. S-a-ntîmplat o nenorocire, își zise dînsa pe jumătate leșinată. SLAVICI, O. I 322. Într-un suflet alergă lupul și o dete [pe zîna Crăiasă] leșinată în brațele lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 78. 2. Slăbit peste măsură, cuprins de sfîrșeală, lipsit de vlagă, extenuat, moleșit (din cauza foamei, a setei, a oboselii, căldurii etc.). Luca moșneagu... mîna cum știe el; căci mîrțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. Mie mi s-arată Cam de-o vită naltă, Naltă-ncornorată, C-a ieșit din baltă Mai mult leșinată. TEODORESCU, P. P. 259. ◊ Fig. (Despre glas) Mama i-a răspuns cu glasul leșinat. CARAGIALE, O. III 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEȘINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A LEȘINA. 2) fig. (despre voce) Care este foarte slab, abia auzit. /v. a leșina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leșinat a. 1. căzut în leșin; 2. fig. stors de puteri: leșinat de foame.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leșinát, -ă adj. Cuprins de leșin. Fig. Fără vigoare: un cal leșinat. Mîncare leșinată, care nu te satură, care e prea slabă, cum ar fi, de ex., o cĭorbă cu prea multă apă. Vorbă leșinată, vorbă de om fără vigoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEȘINÁT adj. (MED.) inconștient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LEȘINÁT adj. v. hămesit, lihnit, sfârșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LEȘINAT adj. 1. (MED.) inconștient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.) 2. sfîrșit. (~ de foame, de oboseală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leșinat adj. v. HĂMESIT. LIHNIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
leșinat, leșinatăadjectiv
-
- Dumitru Lie și Ispas, coborîți și ei la poruncă, ridicară pe brațe copila leșinată. SADOVEANU, O. VII 41. DLRLC
- S-a-ntîmplat o nenorocire, își zise dînsa pe jumătate leșinată. SLAVICI, O. I 322. DLRLC
- Într-un suflet alergă lupul și o dete [pe zâna Crăiasă] leșinată în brațele lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
-
- 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Luca moșneagu... mîna cum știe el; căci mîrțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. DLRLC
- Mie mi s-arată Cam de-o vită naltă, Naltă-ncornorată, C-a ieșit din baltă Mai mult leșinată. TEODORESCU, P. P. 259. DLRLC
- (Despre glas) Mama i-a răspuns cu glasul leșinat. CARAGIALE, O. III 30. DLRLC
-
etimologie:
- leșina DEX '98 DEX '09