16 definiții pentru lexic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique.

LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique.

lexic, ~ă [At: PROT. – POP., N. D. 391 / Pl: (1-4) ~uri, (5-12) ~ici, ~ice / E: fr lexique] 1 sn (Asr) Dicționar. 2 sn Totalitate a cuvintelor dintr-o limbă Si: vocabular, (îvr) lexicon (2). 3 sn (Îs) ~ principal (sau fundamental) Fond principal de cuvinte într-o limbă. 4 sn (Pex) Ansamblu al cuvintelor caracteristice limbii unei regiuni, unei epoci, unui domeniu de activitate, unui stil al limbii, unui scriitor sau vorbitor etc. 5-12 a (Asr) Lexical (1-8).

LÉXIC s. n. Vocabular. Lexicul limbii romîne.Prin «lexic» sau «vocabular» se înțelege curent totalitatea cuvintelor pe care le posedă o limbă. IORDAN, L. R. 32.

LÉXIC s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular. [< fr. lexique, cf. gr. lexikon – vocabular].

LÉXIC1 s. n. vocabular (1). ◊ totalitatea cuvintelor specifice unui scriitor, unei regiuni, unei epoci. (< fr. lexique)

LÉXIC n. Totalitate a cuvintelor dintr-o limbă sau dintr-o operă literară; vocabular. /<fr. lexique

lexic n. dicționar.

*léxic n., pl. e (vgr. lexikón, dicționar, d. léxis, vorbă, légo, vorbesc). Dicționar, vocabular, maĭ ales prescurtat. – Și lexicón, pl. oáne. V. glosar.

LEXIC2(O)-, -LEXÍE elem. „cuvânt”, „lexic”, „dicționar”. (< fr. lexic/o/-, -lexie, cf. gr. lexis, cuvânt, lexikon, dicționar)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

léxic s. n.

léxic s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LÉXIC s. 1. v. vocabular. 2. v. glosar.

LEXIC s. 1. vocabular. (~ unei limbi.) 2. glosar, vocabular. (Publicarea unui ~ regional.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

léxic (-ce), s. n. – Vocabular. – Var. (înv.) lexicon. Fr. lexique și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λεξιϰόν (Gáldi 205).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LÉXIC s. n. (< fr. lexique, cf. gr. lexikon „vocabular”): v. vocabulár.

Intrare: lexic
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lexic
  • lexicul
  • lexicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lexic
  • lexicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lexicsubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: vocabular
    • format_quote Lexicul limbii române. DLRLC
    • format_quote Prin «lexic» sau «vocabular» se înțelege curent totalitatea cuvintelor pe care le posedă o limbă. IORDAN, L. R. 32. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: glosar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.