3 definiții pentru lehămetuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -ui.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lehămetuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetuiésc, imperf. 3 sg. lehămetuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetuiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEHĂMETUÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, sătura, scârbi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: lehămetuire
lehămetuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
lehămetui, lehămetuiescverb
-
- Atuncea cînd a văzut el cît drum mai are... pînă la apa Prutului, s-a lehămetuit și s-a hotărît să se lase. SADOVEANU, B. 251. DLRLC
- Lumea se lehămetuise să-l mai invite. C. PETRESCU, O. P. I 229. DLRLC
-
etimologie:
- Lehamete + sufix -ui. DEX '98 DEX '09