11 definitzii pentru legiuitor (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIUITÓR OÁRE legiuitori oare adj. s. m. shi f. (Persoana) care elaboreaza legi. [Pr.: giui] Legiui + suf. tor.

legiuitor ~oare [At: CORESI EV. 180 / P: ~giui~ / Pl: ~i ~oare / E: legiui + tor] 1 sm (Inv) Persoana care se ocupa cu interpretarea legilor (37). 2 sm Legislator (1). 3 sf (Lsg) Putere legislativa. 4 sf Persoana care stabileshte regulile unei arte sau ale unui curent artistic. 57 a (Asr) Legislativ (13). 8 a (D. institutzii ale statului) Care are imputernicirea de a elabora shi de a adopta legi (37).

LEGIUITÓR OÁRE legiuitori oare adj. s. m. shi f. (Persoana) care legiuieshte sau legifereaza. [Pr.: giui] Legiui + suf. tor.

LEGIUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. Persoana in drept sa legifereze. /a legiui + suf. ~tor

legiuitor a. legislativ. ║ m. legislator.

legĭuitór oáre adj. Legislativ. Subst. Legislator.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

legiuitór (giu) adj. m. s. m. pl. legiuitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. legiuitoáre

legiuitór adj. m. s. m. (sil. giu) pl. legiuitóri; f. sg. shi pl. legiuitoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

LEGIUITÓR adj. s. 1. adj. v. legislativ. 2. s. legislator.

LEGIUITOR adj. s. (JUR.) 1. adj. legislativ. (Organele ~.) 2. s. legislator.

Intrare: legiuitor (s.m.)
  • silabatzie: le-giu- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legiuitor
  • legiuitorul
  • legiuitoru‑
plural
  • legiuitori
  • legiuitorii
genitiv-dativ singular
  • legiuitor
  • legiuitorului
plural
  • legiuitori
  • legiuitorilor
vocativ singular
  • legiuitorule
plural
  • legiuitorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

legiuitor, legiuitorisubstantiv masculin
legiuitoare, legiuitoaresubstantiv feminin
legiuitor, legiuitoareadjectiv

  • 1. (Persoana) care elaboreaza legi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Marea Adunare Natzionala este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Romine. CONST. R.P.R. 18. DLRLC
    • format_quote Domnii erau pontifici legiuitori. NEGRUZZI S. I 273. DLRLC
etimologie:
  • Legiui + sufix tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.