opțiuni
  • info

11 definiții pentru legiuitor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care elaborează legi. [Pr.: -giu-i-] – Legiui + suf. -tor.

legiuitor, ~oare [At: CORESI, EV. 180 / P: ~giu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: legiui + -tor] 1 sm (Înv) Persoană care se ocupa cu interpretarea legilor (37). 2 sm Legislator (1). 3 sf (Lsg) Putere legislativă. 4 sf Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. 5-7 a (Asr) Legislativ (1-3). 8 a (D. instituții ale statului) Care are împuternicirea de a elabora și de a adopta legi (37).

LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care legiuiește sau legiferează. [Pr.: -giu-i-] – Legiui + suf. -tor.

LEGIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană în drept să legifereze. /a legiui + suf. ~tor

legiuitor a. legislativ. ║ m. legislator.

legĭuitór, -oáre adj. Legislativ. Subst. Legislator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legiuitór (-giu-) adj. m., s. m., pl. legiuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. legiuitoáre

legiuitór adj. m., s. m. (sil. -giu-), pl. legiuitóri; f. sg. și pl. legiuitoáre

legiuitor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGIUITÓR adj., s. 1. adj. v. legislativ. 2. s. legislator.

LEGIUITOR adj., s. (JUR.) 1. adj. legislativ. (Organele ~.) 2. s. legislator.

Intrare: legiuitor (s.m.)
  • silabație: le-giu- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legiuitor
  • legiuitorul
  • legiuitoru‑
plural
  • legiuitori
  • legiuitorii
genitiv-dativ singular
  • legiuitor
  • legiuitorului
plural
  • legiuitori
  • legiuitorilor
vocativ singular
  • legiuitorule
plural
  • legiuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legiuitor, legiuitorisubstantiv masculin
legiuitoare, legiuitoaresubstantiv feminin
legiuitor, legiuitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care elaborează legi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: legislativ legislator
    • format_quote Marea Adunare Națională este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18. DLRLC
    • format_quote Domnii erau pontifici legiuitori. NEGRUZZI, S. I 273. DLRLC
etimologie:
  • Legiui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.