legiuitor ~oare [At: CORESI EV. 180 / P: ~giui~ / Pl: ~i ~oare / E: legiui + tor] 1 sm (Inv) Persoana care se ocupa cu interpretarea legilor (37). 2 sm Legislator (1). 3 sf (Lsg) Putere legislativa. 4 sf Persoana care stabileshte regulile unei arte sau ale unui curent artistic. 57 a (Asr) Legislativ (13). 8 a (D. institutzii ale statului) Care are imputernicirea de a elabora shi de a adopta legi (37).