legendar, ~ă [At: GHICA, S. 368 / V: ~riu sm, sn / Pl: ~i, ~e / E: fr légendaire] 1 a Care ține de legendă (1). 2 a Care se referă la legendă (1). 3 a Care are caracter de legendă (1) Si: extraordinar, fabulos, mitic². 4 a (Prt) Care și-a câștigat un renume rău sau o faimă proastă. 5 a Care poate inspira o legendă (10). 6 a Care poate realiza o legendă (10). 7 a Care a intrat într-o legendă (10) prin importanță, prin vorbire, prin fapte, prin măreție, prin popularitate etc. Si: celebru, vestit. 8 sm (Înv) Autor de legende (10). 9 smn (Înv) Carte de citire.

LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă: faimos, proverbial, fantastic, extraordinar. În depărtarea și înălțimea lui, Hăsmașul Mare pare o legendară cetate. BOGZA, C. O. 14. De sus, păstorul legendar își lasă turma risipită Privind cum trece mîndrul car. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 15. Citesc, – iar gîndu-mi își întoarce zborul Spre vremi de bărbăție legendară. IOSIF, P. 22. Și-n ochii lui de vultur adînci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. ALECSANDRI, P. A. 210.

LEGENDÁR, -Ă adj. De (sau din) legendă; fabulos; faimos, de basm, extraordinar. [Cf. fr. légendaire].

LEGENDÁR, -Ă adj. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar. (< fr. légendaire)

LEGENDÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de legendă; propriu legendei. 2) fig. Care iese din cadrul realului. /<fr. légendaire

legendar a. ce ține de legendă și are caracterul ei fantastic: personaj legendar.

*legendár, -ă adj. (d. legendă; fr. légendaire). Relativ la legende, la povestirile populare: curcaniĭ de la Plevna aŭ ajuns legendarĭ.

legendariu sm, sn vz legendar^[1] corectată

legendár adj. m., pl. legendári; f. legendáră, pl. legendáre

legendár adj. m., pl. legendári; f. sg. legendáră, pl. legendáre

LEGENDÁR adj. 1. v. fantastic. 2. faimos. (Un erou ~ al independenței.)

LEGENDAR adj. 1. fabulos, fantastic, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 2. faimos. (Un erou ~ al independenței.)