lavabou sn [At: IORGA P. A. I 21 / V: lavabo / Pl: ~ri / E: fr lavabo] 1 Incapere utilata cu una sau mai multe chiuvete shi cu alte instalatzii sanitare servind k spalator comun. 2 Lavoar. 3 Chiuveta.

LAVABÓU lavabouri s. n. Incapere in camine internate etc. in care se afla o serie de chiuvete shi alte instalatzii sanitare shi care serveshte k spalator comun. Trebuia sa fii cu ochii pe ceas... sa fugi inapoi shi so tzii [lista de mincare] sub nasul shefului de lavabou. PAS Z. I 269. ♦ Mobila prevazuta cu cele necesare pentru toaleta. Odaia din fund cu doua ferestruici spre curte un pat de tabla un lavabou o masa rotunda... era a lui Titu. REBREANU R. I 27. ♦ (Rar) Chiuveta.

LAVABÓU s.n. Lavoar. ♦ (Rar) Chiuveta. ♦ Spalator comun cu chiuvete (in cazarmi internate etc.). [< fr. lavabo].

LAVABÓU s. n. 1. lavoar. ◊ chiuveta de perete. 2. spalator comun cu chiuvete (in cazarmi internate etc.). (< fr. lavabo)

LAVABÓU ~ri n. 1) Spalator comun (in camine shi internate) prevazut cu mai multe chiuvete shi cu alte instalatzii sanitare. 2) Recipient conectat la o sursa de apa shi dotat cu un canal de evacuare care serveshte la spalatul oamenilor; chiuveta; lavoar. /<fr. lavabo

lavabo sn vz lavabou

*lavabó shi lavoár n. pl. e (fr. lavabo mobila la care te spelĭ shi lavoir locu unde spala femeile la riŭ). Barb. Spalator (mobila saŭ camera).

lavabóu s. n. art. lavabóul; pl. lavabóuri

lavabóu s. n. art. lavabóul; pl. lavabóuri

lavabou

LAVABÓU s. v. chiuveta.

LAVABOU s. chiuveta lavoar (astazi rar) toaleta. (~ pentru spalat.)