LÁIC A laici ce adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei shi a tagmei bisericeshti specific acestui domeniu; mirean lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoashte nu este initziat intrun anumit domeniu. [Pr.: laic] Din fr. laïque lat. laicus.

laic ~a [At: SAULESCU HR. 158/27 / P: laic / Pl: ~ici ~ice / E: fr laïque lat laicus] 12 smf a (Persoana) care este din afara religiei shi a clerului Si: mirean. 34 sm a(Spc) (Cleric) care nu se supune unora dintre regulile canonice. 5 a (D. institutzii de stat sau culturale) Care ishi desfashoara activitatea in afara religiei shi a bisericii Si: laicizat (1). 6 a (D. discipline de invatzamant opere culturale conceptzii etc.) Lipsit de contzinut religios Si: laicizat (2). 78 smf a (Fam) (Persoana) care nu este initziata intrun anumit domeniu Si: ignorant nepriceput neshtiutor profan (fam) ageamiu.

LÁIC A laici ce adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei shi a tagmei bisericeshti specific acestui domeniu; mirenesc lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoashte nu este initziat intrun anumit domeniu. [Pr.: laic] Din fr. laïque lat. laicus.

LÁIC A laici e adj. (In opozitzie cu bisericesc religios) Mirean lumesc nebisericesc. Invatzamint laic. ▭ TZinea la mare pretz bautura... precum shi celelalte petreceri laice. SADOVEANU E. 115. ◊ (Substantivat) Clericii shi laicii. Pronuntzat: laic.

LÁIC A adj. (Adesea s.) Nebisericesc lumesc; mirean. [Pron. laic. / cf. fr. laïque it. laico lat. laicus].

LÁIC A adj. s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din randul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este initziat intrun anumit domeniu. (< fr. laïque lat. laicus gr. laikos)

LÁIC ~k (~ci ~ce) shi substantival Care nu tzine de biserica; care este independent fatza de confesiunile religioase; mirean; lumesc. Invatzamant ~. /<fr. laïque lat. laicus

laic a. 1. mirean care nu apartzine bisericii; 2. propriu laicilor: shcoala laica. ║ m. care nu e preot nici calugar.

*láic a adj. (lat. láicus d. laïkós d. laós popor). Care nu tzine de biserica al mirenilor: shcoala laica. Subst. Mirean care nu e preut orĭ calugar.

láic adj. m. pl. láici; f. láica pl. láice

láic adj. m. pl. láici; f. sg. láica pl. láice

laic.

LÁIC s. adj. 1. s. v. mirean. 2. adj. lumesc mirean mirenesc pamantean profan (rar) secular (inv. shi pop.) pamantesc (inv.) politicesc temporal. (Treburi bisericeshti shi treburi ~.)

LAIC adj. lumesc mirean mirenesc pamintean profan (rar) secular (inv. shi pop.) pamintesc (inv.) politicesc temporal. (Treburi bisericeshti shi treburi ~.)

Laic ≠ bisericesc cleric religios