8 definiții pentru lătrare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂTRÁRE, lătrări, s. f. (Înv.) Lătrat. – V. lătra.
LĂTRÁRE, lătrări, s. f. (Înv.) Lătrat. – V. lătra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
lătrare sf [At: MARDARIE, L. 164/17 / Pl: ~rări / E: lătra] 1 (D. câini, vulpi, lupi) Producere a unor sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei Si: hămăire, lătrat1 (1), lătrătură (1), (pop) batere. 2 Zgomot asemănător lătratului. Si: lătrat1 (2), lătrătură (2). 3 (Dep) Vorbărie multă fără rost Si: lătrat1 (3), lătrătură (3). 4 Țipăt de durere sau de disperare Si: lătrat1 (4), lătrătură (4). 5 Atacare a unui străin Si: lătrat1 (5), lătrătură (5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂTRÁRE, lătrări, s. f. (Învechit) Lătrat. Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, aude-n cîmp lătrare. ALECSANDRI, P. III 14. Cu suspine, cu urlete, cu lătrare. NEGRUZZI, S. II 121. ◊ Fig. Lătrările salvelor de puști încep să se audă. MACEDONSKI, O. III 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alătrare[1] sf vz lătrare
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lătráre (lă-tra-) s. f., g.-d. art. lătrắrii; pl. lătrắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lătráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. lătrării; pl. lătrări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂTRÁRE s. v. lătrat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂTRARE s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: lă-tra-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lătrare, lătrărisubstantiv feminin
- 1. (Despre câini, vulpi, lupi) Producere a unor sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, aude-n cîmp lătrare. ALECSANDRI, P. III 14. DLRLC
- Cu suspine, cu urlete, cu lătrare. NEGRUZZI, S. II 121. DLRLC
- Lătrările salvelor de puști încep să se audă. MACEDONSKI, O. III 41. DLRLC
-
- 2. Zgomot asemănător lătratului. MDA2
- 3. Vorbărie multă fără rost. MDA2
- 4. Țipăt de durere sau de disperare. MDA2
- 5. Atacare a unui străin. MDA2
- 6. Bârfire. MDA2sinonime: bârfire
- 7. Cicălire. MDA2sinonime: cicălire
- 8. Pândire. MDA2sinonime: pândire
etimologie:
- lătra DEX '09 MDA2 DEX '98